Educatie si integrare sociala
Dupa 1990, au aparut modificari in spectrul legislativ, economic si de protectie sociala, fapt ce determina necesitatea unei abordarii speciale a copiilor cu privire la educatie si integrare sociala. Tot mai putine familii pot oferi solutii alternative copilului si tanarului, ele gasind abandonul sau institutionalizarea cea mai usoara si rapida solutie, rapindu-i-se astfel copilului dreptul la o viata normala in cadrul familiei naturale.
Conform actualei legislatii, odata cu terminarea instruirii scolare si profesionale, tinerii ocrotiti in centrele de plasament sunt nevoiti, sa paraseasca institutia si sa-si gaseasca singuri propriul drum in viata. Din pacate, ei nu sunt pregatiti pentru a face acest pas catre independenta. In contextul actual, datorita situatiilor socio-economice ale familiei si a modului de organizare a sistemului de protectie sociala, dezideratul integrarii este dificil de realizat in cazul tinerilor postinstitutionalizati.
Din momentul in care a parasit institutia, tanarul postintitutionalizat constientizeaza dificultatile de integrare in grupuri, organizatii sau colectivitati formate din persoane cu familie. Inhibitia in fata unor actiuni sau decizii majore care ii vor influenta cursul vietii isi afla originea in faptul ca institutia decidea pentru individ, ii propunea scopuri, iar acesta le executa.
Singur in drumul sau spre independenta, tanarul se confrunta cu stari de depresie, apatie, absenta initiativelor, disparitia responsabilitatii.