Conventia Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului - scurt istoric
Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. Pana la acea data, drepturile copilului erau incluse in cadrul mai larg al drepturilor omului, inscrise in Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Ideea elaborarii unui document special care sa cuprinda drepturile copilului ii apartine lui Englatyne Jebb, fondatoarea organizatiei Salvati Copiii, care a inteles ca exista nevoi specifice ce definesc copilul. Ea a sintetizat drepturile copilului intr-o declaratie de cinci puncte care a fost adoptata de Liga Natiunilor in 1924 sub numele de "Declaratia de la Geneva".
Anul 1979 a fost declarat Anul International al Copilului, reprezentand un moment important pentru elaborarea Conventiei. Actualul text al Conventiei este rezultatul activitatii de 10 ani a mai multor state si organisme care lucrau pentru copii. Pana in prezent , ea a fost adoptata de 191 de tari, membre ale Natiunilor Unite (cu exceptia SUA si a Somaliei). Orice stat care semneaza Conventia ii recunoaste continutul, se obliga sa il respecte si sa il aplice in mod corespunzator. Conform prevederilor Conventiei, copilul trebuie tratat cu respect, iar statul este obligat sa ii asigure cele mai bune conditii de dezvoltare si respectarea drepturilor. Drepturile continute in Conventie trebuie sa fie aplicate tuturor copiilor, fara discriminare.
Conventia ONU cu privire la Drepturilor Copilului a contribuit la formarea miscarii internationale pentru drepturile copilului. În anul 1990 situatia copiilor lumii a fost discutata in cadrul Forumului Mondial. În mai 2002, la New York, a avut loc Sesiunea Speciala a Natiunilor Unite dedicata copilului. Lideri din 189 de state au discutat despre progresele inregistrate in ultimii 10 ani pentru imbunatatirea vietii copiilor.