Copiii au nevoie să fie susținuți, apreciați, ascultați, să le fie validate părerile și să li se explice de ce un anume lucru este corect, iar altul nu. Ei au nevoie ca părinții să le fie alături în toate momentele vieții lor și să le ofere suportul emoțional de care au nevoie. Mai jos poți citi zece sintaxe pe care copilul tău are nevoie să le audă și cum îl ajuți dacă vei comunica în acest fel cu el.

• “Te cred” -  Copilul tău are nevoie să-l crezi în situaţii în care a excelat sau, dimpotrivă, în care a întâmpinat dificultăţi şi despre care relatează cu deschidere şi se dezvăluie sub aspectul slăbiciunilor. În astfel de situaţii copilul tău are nevoie să-l asculţi, de aceea următorul lucru pe care trebuie să-l spui copilului tău este:
• “Te ascult, povesteşte-mi mai multe despre……” – invitaţi copilul să povestească şi ajutaţi-l să descopere, să sondeze, în timp ce povesteşte, noi dimensiuni ale interiorităţii sale, despre neliniştile sale, despre nemulţumirile sale, despre orice îl preocupă. De fiecare dată, la finalul unei astfel de discuţii, următorul lucru pe care trebuie să-l spui copilului tău este:
• “Îți mulţumesc” – pentru încrederea cu care m-ai învestit, pentru lucrurile frumoase pe care le faci, pentru preocupările tale, pentru satisfacţia pe care mi-o oferă fiecare discuţie. Nu ezita să-i arăţi cât de mult îl apreciezi şi că îl tratezi ca partener. Evident că în spatele acestui  “mulţumesc” stă întotdeauna un sentiment de mândrie, pe care adesea uităm să-l arătăm sau să-l afirmăm, aşadar următorul lucru pe care trebuie să-l spui copilului tău este:
• “Sunt mândru de tine” – orice mică victorie a copilului reprezintă un pas înainte pe drumul victoriei/reuşitei în viaţă, aşadar marchează aceste moment cu recunoaşterea lor şi savuraţi împreună clipa, pentru a o transforma în motivaţia următoarei victorii. Şi, pentru ca el (copilul), să nu asocieze vreodată reuşita/succesul cu iubirea voastră, asiguraţi-l şi asiguraţi-vă că următorul lucru pe care trebuie să-l spui copilului tău este:
• “Te iubesc necondiţionat” – aceasta este singura garanţie pe care în mod real o poţi oferi copilului tău şi poate singura certitudine pe care el o cere fără cuvinte. Copilul are nevoie de această asigurare pentru a trece prin viaţă cu siguranţă şi integrând un eventual eşec ca o mare experienţă de învăţare. Însă faptul că-l iubeşti necondiţionat nu înseamnă să-i tolerezi “ieşirile nesportive” sau lucrurile care nu sunt bine făcute. Dimpotrivă! Asigură-l că orice ar face sau ar spune îi vei oferi “caleidoscopul” care îl va ajuta să vadă din toate perspectivele şi întotdeauna vei fi lângă el pentru a găsi împreună cele mai bune soluţii. La sfârşit să nu uităm să-i spunem:
• “E firesc să mai şi greşeşti” – noi toţi greşim! Însă copiii atunci când greşeşc au teamă că dacă greşesc va exista o consecinţă gravă sau, cel mai grav, ceilalţi vor râde de ei. Normalizează greşeala, în sensul că toată lumea greşeşte, dar de fapt învăţăm să nu mai greşim. Greşeala apare atunci când peiorăm pe acelaşi pattern. Pentru a avea răbdare să ne asculte, dar mai ales pentru a putea realiza conexiunile între informaţiile pe care dorim să le transmitem, trebuie să-i spui copilului tău:
• “Lasă-mă să termin ce-am început, apoi este rândul tău” – pentru a-l familiariza cu rolul de ascultător şi emiţător şi pentru a evita “dialogul surzilor”, în care vorbim toţi, dar nu înţelege nimeni alternăm aceste două roluri şi evităm factorii perturbatori. Şi, întrucât acest obiectiv este unul pe termen lung, atunci când nu reuşim să-l atingem este indicat să-i spunem copilului:
• “E suficient” – pentru a comunica bine avem nevoie de reguli bine definite şi asumate de parteneri, dar mai ales de limite. Atunci când dialogul nu funcţionează, atunci când intoleranţa primează, atunci când suntem “agresaţi” de acţiunile copilului, trebuie să apelăm la limită: suficient! În momentul în care scenariul s-a rupt şi situaţia s-a normalizat, ne întoarcem la cele întâmplate, într-o manieră care să pună corect accentele:
• “Eşti atât de special” – când vorbeşti, în loc să ţipi, când explici, în loc să te eschivezi, când recunoşti, în loc să te ascunzi etc. Este nedrept şi frustrant pentru copil să-l compari cu un altul sau cu propriul părinte! Etalonul corect de comparaţie este ceea ce a făcut copilul azi, comparativ cu ieri şi ce va face mâine comparativ cu azi! Și, pentru că nu trebuie să uităm că este totuşi copil, nu uita să-i spui în fiecare zi, chiar dacă pentru 10 minute:
• “Hai să ne jucăm” – cea mai mare bucurie a copilului este pentru un scurt timp părintele să fie numai al lui şi să intre în lumea lui, să o înţeleagă, să o sprijine şi să o îmbogăţească.

Este greu, dragi părinţi?! Glumind pentru a descreţi frunţile, acestea sunt clauzele ascunse ale “contractului” de părinte.


Gina Bălan, psihoterapeut de familie, psiholog educațional
Resurse: Great Kids - Dr. Stanley I. Greenspan; How to Talk So Kids Will Listen & Listen So Kids Will Talk