În țara noastră, peste 75.000 de copii au astăzi părinți plecați la muncă în străinătate. În timp ce unii dintre ei se bucură totuși de prezența mamei sau tatălui, peste 13.000 au ambii părinți plecați și locuiesc cu alte rude sau se îngrijesc unii pe alții, acolo unde există frați mai mari. Ei așteaptă, zi de zi, ca părinții să se întoarcă acasă și să reîntregească familia care le oferă siguranță, iubire, confort.

Deseori, statisticile îngrijorătoare vorbesc mai ales despre cei 3.000-4.000 de copii care ajung în fiecare an în sistemul de protecție specială, fiindcă nu au pe nimeni. Însă adevărul este că toți acești copii care sunt crescuți departe de părinți nu suferă doar de foame și din pricina sărăciei. Cea mai puternică suferință este cea emoțională și puțini dintre ei vor ajunge să fie adulți echilibrați din punct de vedere emoțional, cu aptitudini sociale sănătoase și cu un comportament familial adecvat.
 

Lipsa părinților lasă urme adânci

Poveștile familiilor pe care Salvați Copiii le susține dezvăluie o realitate sfâșietoare – niciun părinte nu vrea să își abandoneze copilul, să trăiască la mii de kilometri distanță, să îl vadă o singură dată pe an, dacă nu mai rar. Însă speranța unui trai decent și dorința de a le oferi copiilor mâncare, hăinuțe, jucării și accesul la educație îi împinge să facă o alegere dificilă. Zi de zi, copiii cresc departe de ei, dezvoltându-se în adolescenți și tineri a căror copilărie s-a măsurat în plicuri cu bani, apeluri telefonice, și nopți plânse în singurătate.


 

Statisticile dure ne arată că elevii care cresc departe de părinți au performanțe academice mai scăzute și sunt, de asemenea, mai puțin susceptibili de a urma cursurile unei facultăți. În special absența mamei pare să aibă efecte negative persistente asupra dezvoltării copiilor, însă implicațiile sunt cu atât mai severe atunci când ambii părinți lipsesc.

Mai mult, în cazul familiilor unde copiii au diferite vârste și sunt nevoiți să își poarte de grijă singuri, apare fenomenul de parentificare distructivă. Acest rol de „părinte” asumat uneori chiar și de la vârste de 10-12 ani poate lăsa cicatrici emoționale profunde până la maturitate: anxietate, depresie, tulburări alimentare și abuz de substanțe.

Cum rolul părinților este în primul rând cel de model, copiii crescuți singuri sau de către rude îndepărtate nu au parte de îndrumări, sfaturi, exemple care să le arate cum ar trebui să se comporte, ce alegeri ar trebui să facă, cum să se exprime, ce este normal să simtă. De exemplu, statisticile arată că în general, copiii crescuți fără tată au un risc crescut de comportament agresiv și necesită deseori îndrumare din partea mamei sau a psihologilor pentru a-și gestiona corect emoțiile negative. Iar acest efect nu apare din cauza unei mame care nu face suficient pentru copilul ei, ci din cauza unor schimbări în structura creierului, o adaptare biologică a organismului copilului la mediul în care crește.

Un alt efect frecvent al copilăriei departe de părinți este dualitatea între nevoia excesivă de atașament și teama de atașament. În adolescență și în viața de adult tânăr, acești copii pot deveni fie parteneri extrem de dependenți și geloși, fie persoane singure care nu se pot implica într-o relație de cuplu din teama de abandon.
 
 

 
Acești copii suferă mai des și de bullying, fiind ținta glumelor copiilor de aceeași vârstă cu ei, fapt ce adâncește neîncrederea în oameni și dificultatea de a-și face prieteni în viața adultă.
Abandonul școlar este și el o problemă stringentă – copiii fie renunță la școală fiindcă trebuie să aibă grijă de casă, de frați și de bunicii bătrâni, fie nu văd școala ca pe un mediu primitor, care îi susține emoțional și le oferă cadrul ideal pentru dezvoltare.

Concluzia este că acolo unde părinții lipsesc, e de datoria societății să se asigure că acești copii se bucură de aceleași drepturi și aceleași șanse. Ei au nevoie de susținere materială și emoțională, de integrarea într-un mediu care le oferă dragoste și susținere, și de consiliere psihologică pentru a putea depăși traumele care le pun în pericol dezvoltarea și fericirea.

Copii singuri acasă – proiectul Salvați Copiii România

Zi de zi, facem tot posibilul pentru a ajuta copiii și părinții pentru care viața de familie este fragmentată de distanță. În aceeași măsură, încercăm să educăm și susținem profesorii, consilierii școlari sau asistenții sociali care se implică în viața acestor copii pentru a le diminua suferința.
Tuturor le suntem alături pe copiisinguriacasa.ro și la numerele de telefon 0800 070 040 și 0314 053 072.