Veștile din aceste zile care există în România sunt îngrijorătoare. Războiul care există peste granița noastră vine cu incertitudini și suferință, cu îngrijorări pentru cei dragi și pentru viitor, cu durere emoțională. Câteodată, instinctul nostru este de a evita să vorbim cu copiii despre aceste situații dificile comunicate la știri deoarece nu vrem să îi supărăm. Și probabil că nici nu știm de unde să pornim.

Dacă copiii noștri nu au vorbit cu noi mai întâi, iar la școală află de la ceilalți copii aceste vești, ei vor avea acea informare inițială de la altcineva. Dacă ne simt pe noi că suntem îngrijorați, vor relaționa cu această îngrijorare si vor crede că au făcut ei ceva greșit, poate chiar luând vina asupra lor și încercând să facă ei ceva astfel încât adulții apropiați din viața lor să fie bine din nou. Asta nu înseamnă că ar fi indicat ca pe copiii noștri să îi așezăm cât mai repede în fața emițătoarelor de știri. Dar este un citat al lui Fred Rogers care atinge aceste aspecte ale parentingului:

“Tot ceea ce este uman este important de menționat și orice este important de menționat poate fi mai ușor de acceptat. Când le vorbim copiilor despre sentimentele noastre, ele vor deveni mai puțin copleșitoare, mai puțin supărătoare și mai puțin îngrijorătoare.”

Sarcina noastră este să le oferim copiilor noștri informații corecte și corespunzătoare vârstei lor, în timp ce le reamintim că sunt în siguranță și iubiți.

Deci, cum facem acest lucru?

Aici găsiți câteva lucruri care pot ajuta un copil în jurul vârstei de școală:

1. O hartă. Luați un Glob Pământesc și rugați-l să pună degetul pe locul care reprezintă locația Ucrainei, Rusiei și Mării Negre. Ne uităm la celelalte țări și îi povestim puțin despre destrămarea Uniunii Sovietice (puțină istorie/geografie).
2. Le vorbim despre câteva motive pentru care războaiele pornesc și cum acest război a fost “un război al alegerii” pentru că liderii Rusiei vor “mai mult”. Acest lucru este greșit, ca atunci când cineva ți-ar intra în camera ta și ți-ar spune “Tot ce e aici e al meu”.
3. Să le explicăm sancțiunile în termeni simpli și să vorbim despre celelalte țări care au impus sancțiuni. De asemenea, le puteți arăta imagini cu oameni din Rusia care protestează pentru a putea înțelege că acțiunile unui tiran nu trebuie confundate cu cele ale întregului popor.
4. Să vorbim despre refugiați. Reamintiți-le de donații pe care, poate, le-ați oferit anterior oamenilor care erau la nevoie. Le puteți arăta imagini cu Ucraina din stațiile de tren, cu oameni încercând să plece. Să le comunicăm că “suntem atenți la modul în care putem ajuta”.
5. Poate fi folositor să vorbim despre rude, dacă am avut, care s-au refugiat în trecut, sau despre poveștile celor care au părăsit Germania când a fost invadată. Așa putem face împreună cu ei aceste asocieri.

Iar la final, să le reamintim că vom tot vorbi despre aceste evenimente și că ne pot adresa întrebări oricând au nevoie.
 
Pentru copiii mai mici, de grădiniță, este important să avem aceste conversații, deoarece dacă nu le avem, imaginația lor poate completa detaliile nediscutate cu informații preluate de la colegi sau din conversațiile adulților.
Puteți face ca detaliile să fie foarte simple:

1. Puteți folosi metafore, cum este cea de mai jos:

Întrebați copilul: “Cum te-ai simți dacă altcineva ar veni să îți ia jucăria fără să te întrebe?”. Chiar acum, conducătorii acestei țări, Rusia, încearcă să ocupe altă țară care să spunem că este “Ucraina care este a mea”. De aceea nu este corect și foarte multe țări, inclusiv România, le-au spus Stop”.
Scoateți o hartă și arătați-le unde locuiesc ei și unde se întâmplă acum războiul, apoi vedeți ce întrebări au și răspundeți la ele în termeni simpli.

2. Reasigurați-i că sunt în siguranță și îi iubiți. Aceasta este cea mai importantă parte a responsabilităților noastre. Reamintiți-le că pot să vă adreseze întrebări și pot să vorbească cu voi despre îngrijorările lor.
3. Menționați-le că mulți oameni încearcă să ajute. Amintiți-le că mulți oameni ajută refugiați, le donează bani, haine, lucruri de care aceștia au nevoie iar oamenii din Rusia protestează și îi cer președintelui să se oprească.
4. Folosiți cărți în care sunt menționate importanța ajutorului oferit celorlalți și creșterea empatiei.

Ca și persoane responsabile pentru copii, este necesar să fim conștienți de ceea ce văd și aud la TV sau radio, la ce ascultă când vorbim noi la telefon cu prietenii și familia.
Aceste momente pot aduce copiilor chiar așa mici, cunoștințele pentru a înțelege lumea într-un mod în care le dezvoltă empatia și compasiunea pentru ceilalți.

Nu în ultimul rând, amintiți-vă că și pe Dvs vă afectează această perioadă, chiar daca sunteți adulți si aveți grijă de Dvs, pastrându-va rutinele, fiind atenți la managementul Dvs emoțional, la gestionarea gândurilor si păstrați relațiile cu cei dragi cât mai sănătos, constructive și collaborative. Aveți grijă de alții, în timp ce aveți grijă de voi!
 
Articolul a fost preluat și adaptat după :
 

1. https://www.pbssocal.org/education/how-to-talk-to-kids-about-the-ukraine-invasioI
2. https://www.scientificamerican.com/article/what-to-tell-kids-about-ukraine-recommendations-from-a-psychologistg

 
de Carmen Orosz, psiholog clinician si psihoterapeut