Ce putem face pentru a îmbunătăți relația de co-parenting?

vineri 31 iulie 2020

Co-parentingul se referă la modul în care părinții conlucrează împreună pentru a crește copilul. Sunt ei de acord cu strategiile de parenting? Se susțin ei reciproc în eforturile de a crește copilul?

 
Co-parentingul se poate referi la modul în care un cuplu căsătorit poate conlucra pentru a crește un copil, dar se referă și la părinții divorțați, persoane care au un copil împreună nefiind căsătoriți, sau oricare alte două sau mai multe persoane care conlucrează pentru a crește un copil. De exemplu, în unele familii, o mamă singură și mama ei sau părinții ei colaborează pentru creșterea copilului.  Orice sistem familial este diferit, dar co-parentingul se referă la modul în care persoanele conlucrează pentru a crește un copil împreună.
 
In esență, tot ceea ce este scris aici este despre copii. La baza acestor rânduri se află dorința noastră de ajuta copiii să iși mențină și să își revendice o copilărie lipsită de griji, mai ales în momentele tensionate, inclusiv în cele de separare.
 
Pentru a putea fi un părinte bun într-o relație de co-parenting, ai nevoie să știi cum să ai grijă de tine si de emoțiile tale, și să ai mijloacele necesare pentru a menține acea relație de co-parenting caracterizată de respect si cooperare.
 
Toți părinții sunt diferiți, iar copiii beneficiază de aceste diferențe cu privire la modul in care persoanele de îngrijire îi cresc, îi stimulează, se joacă și interacționează cu ei. Un bun co-parenting nu presupune ca părinții să se înțeleagă mereu; conflictul este o parte naturală a co-parentingului si diferențele de opinie promovează dezvoltarea și creșterea. Lucrul cel mai important este modul in care negociază și își rezolvă diferențele de opinie. Un bun co-parenting cere o comunicare in mod regulat (zilnic oricând e posibil, cel puțin săptămânal) despre ceea ce funcționează si ceea nu funcționează în parentingului copilului. Și mult mai important este ca fiecare părinte să încerce de fiecare dată să privească din perspectiva celuilalt părinte și să înțeleagă ce vrea părintele să realizeze in ceea ce privește creșterea copilului.
 

Acestea sunt câteva dintre lucrurile pe care le puteți face pentru a îmbunătăți relația dvs. de co-parenting:

  1. Comunicarea. Fără îndoială, comunicarea este cheia pentru construirea unei alianțe de co-parenting solide, la fel cum este si cheia pentru construirea unei relații de cuplu. Părinții trebuie să își facă timp pentru comunicare si sa învețe cum sa discute eficient punctele lor de vedere despre parenting.
  2. Găsirea aspectelor pozitive. Identificarea si respectarea contribuției partenerului la creșterea copilului este un pas important către o relație de parenting bună. Părinții ar trebui să se uite la interacțiunile partenerului cu copiii, cu intenția de a identifica nu doar ceea ce ii face rău copilului dar și de ce anume beneficiază acesta. Acestea pot fi lucruri la care Dvs însăși vă descurcați, dar deseori pot fi lucruri pe care partenerul le face diferit de modul în care Dvs obișnuiți să le faceți. Dovada va fi în răspunsul copilului Dvs de-a lungul timpului.
  3. Compromis. Părinții au nevoie să își dorească să renunțe la satisfacția de “a avea dreptate” tot timpul, și să realizeze că, în multe cazuri, ambii părinți pot avea puncte de vedere posibile (rezonabile) despre cum să crească copilul. Este necesar ca părinții să încerce să ajungă la o concluzie, la o soluție pe care să o agreeze amândoi. Într-adevăr, cercetările demonstrează că părinții care sunt mai flexibili, sunt mai capabili să realizeze un co-parenting mai eficient decât cei care sunt rigizi.
  4. Nu subestima sau critica tipul de parenting al celuilalt părinte. Este ușor să subminezi (verbal sau non-verbal) celălalt părinte în fața copilului, precum “Tata este iarăși furios astăzi” sau “Mama nu te lasă niciodată să faci nimic, nu-i așa?” Sau părinții pot subestima modul de parenting al celuilalt părinte prin nerespectarea limitelor sau prin contrazicerea partenerului, creând inconsistență și confuzând copilul. 
  5. Coeziune. Părinții pot conlucra la dezvoltarea unității în familiile lor si  la întărirea rolului celuilalt părinte ca și partener de co-parenting pentru copil. Efortul de a include celălalt părinte în interacțiunile distractive cu copilul si cererea cu regularitate a părerii celuilalt părinte în luarea de decizii vor fi în principal, în beneficiul copilului.
  6. Nu este bătut în cuie. Nu uitați că acesta este un proces continuu. Planurile de parenting trebuie revizuite de-a lungul timpului de câte ori va fi nevoie.
  7. Câteodată, oricât de mult ai încerca să lucrezi împreună cu celălalt părinte, este dificil să îmbunătățești relația de co-parenting. Dacă acesta este cazul tău, ar fi de ajutor să ai o perspectivă din exterior. Există profesioniști în sănătatea mentală (psihologi, psihoterapeuți) care sunt specializați în relațiile de familie, iar ei te pot ajuta să îți îmbunătățești relația de co-parenting.
 
 
Articolul preluat și adaptat de Carmen Orosz, psiholog clinician:
“The Co-parenting Handbook” Karen Bonnel, Kristin Little; „When people parent together: Let’s talk about co-parenting” James McHale, Jason Baker and Heidi Liss Radunovich