Auzim des că din cauza tehnologiei oamenii nu mai comunică unii cu alţii. Aşa să fie oare?
Vă invit să reflectăm cum accesul la Internet ne influențează felul în care ne trăim viața, felul în care gândim, simțim, ne informăm, luăm decizii, iubim şi visăm. Privind retrospectiv, am putea spune că era digitală a schimbat profund modul în care ne percepem pe noi înşine, cum comunicăm, cum interacționăm în grupuri şi cum trăim alături de cei apropiaţi.

Desigur că cei mai atinşi de tendinţele din mediul online sunt cei care petrec mai mult timp conectaţi însă această influență se extinde și asupra celor care se consideră în afara revoluției tehnologice, chiar dacă nu au un dispozitiv conectat la Internet sau preferă să nu interacționeze prin intermediul rețelelor sociale. Faptul că peste 40% din populația lumii este conectată deja la o rețea globală la care participă fiecare utilizator de Internet, în mod conștient sau mai puțin conștient, are un impact semnificativ asupra întregii umanități. Suntem mult mai interconectaţi decât ne dăm voie să credem 🙂

Fenomenul de digitalizare influenţează o serie de aspecte în dezvoltarea copilului şi a mediului în care acesta creşte. În acest articol vom numi cinci dintre ele: neurofizic, psihologic, social, cultural și, nu în ultimul rând, transgenerațional.
Înainte de a le explora, este important de menționat faptul că deşi evoluţia tehnologică va continua ritmul rapid, nu dispozitivele în sine ne determină un anumit comportament ci deciziile noastre cu privire la cum ne petrecem timpul, spre ce ne canalizăm energia, ce fel de relaţii întreţinem, cum ne raportăm la propria persoană, cum ne împlinim diverse nevoi şi rolul pe care îl dăm tehnologiei în peisajul de zi cu zi şamd.

Domeniul folosirii noilor tehnologii în viața oamenilor este mult prea vast pentru a deveni obiectul acestui articol astfel că ne propunem doar o descriere a unor aspecte prin care Internetul și modul de utilizare a dispozitivelor tehnologice determină schimbări la nivel individual și colectiv.

Le vom aborda pe rând punând accent pe experienţa copilului… de la cele care se dezvăluie în intimitatea fiinţei lui, până la cele legate de relaţiile apropiate, atmosfera din societate, climatul cultural şi legăturile dintre generaţii care dăinuie de multe ori inconştient în cultura familiei.

Folosirea Internetului de către părinți, modul lor de a se raporta la tehnologie și interacțiunile copiilor cu dispozitivele tehnologice în primii ani ai venirii lor pe lume, determină semnificația pe care acestea le vor avea în viața lui de zi cu zi. De asemenea, acest exemplu personal al părinților influențează abilitatea copiilor de a utiliza tehnologia pentru un obiectiv specific și determină capacitatea lor de a se simți în putere pentru a decide de ce, cum, cât sau cu cine interacționează online.

Mintea și capacitățile copiilor sunt puternic influențate de mediu. Atunci când cel mic primește un dispozitiv pentru a îi distrage atenția într-o situație în care de fapt avea nevoie să fie împreună cu părintele îl determină ca inconștient să preia această asociere ca model și să continue să suplinească nevoile neîmplinite cu diverse activități din mediul online.

Având astfel de contexte în primii ani, atunci când are extrem de multă nevoie de contact uman cu persoanele semnificative din viaţa lui, copilul poate asocia tehnologia ca fiind soluția prin care poate scăpa de sentimentele pe care nu știe cum să le gestioneze: singurătatea, dorința de explorare fără direcție clară, plictiseala și multe altele. Într-un scenariu în care acest comportament se menține pe termen lung, cei mici ajung să se deconecteze de realitatea din interiorul lor, să aibă capacități reduse de atenție, concentrare, răbdare, perseverență de a rămâne într-o activitate chiar și atunci când nu este un proces ușor sau neapărat plăcut. Atenția, gândirea critică, capacitatea de discriminare, dorința, voința, creativitatea, identificarea, exprimarea și gestionarea adevăratelor trăiri sau nevoi sunt puternic afectate și au efecte asupra întregii sale vieți, inclusiv asupra modului cum se va comporta ca adolescent sau adult.

În altă ordine de idei, stimulii din producțiile online sunt numeroși, atractivi, dinamici și cu greu se pot compara cu realitatea de zi cu zi. Aceștia stimulează producția de substanțe chimice responsabile de o stare de fericire și asta pune bazele unui comportament dependent încă de dinainte ca cel mic să poată alege altceva. Copilul are nevoie să se miște, să relaționeze, să se joace și să se exprime pentru a deprinde abilitățile de viață și a experimenta o stare de bine care îi permite dezvoltarea armonioasă.

Internetul este un spațiu public, copiii pot întâlni persoane cu care pot crea legături trainice plecând de la interese comune însă, fiind prea puțin reglementat, sunt create condițiile care pot determina traumatizarea copiilor prin expunere la conținut dăunător sau ilegal și interacțiuni nepotrivite. Când este mic, copilul nu poate lua de unul singur aceste decizii, adulții responsabili de educația lor sunt cei care îi ghidează experiența prin viață. Pe măsură ce aceştia cresc şi interiorizează aceste principii de a se menţine în siguranţă sau de a cere ajutor atunci când întâlnesc ceva nepotrivit online, gradul de libertate de acţiune acordat de părinţi este esenţial să crească.

Internetul a crescut dramatic plaja de opțiuni, de informații și moduri de exprimare astfel că decizia de a discerne ce este benefic poate fi extrem de complicată chiar și pentru adulții conectați online. În aceste condiții, pentru micii utilizatori poate fi o sarcină aproape imposibilă dacă nu sunt ghidați corespunzător. Deși poate micuții sunt abili în termeni de folosire a tehnologiei, experiența de viață și ghidarea din partea adulților este esențială în acest domeniu pentru că cei mici nu au cum să intuiască pericolele sau să aleagă oportunitățile.

În funcție de etapa de dezvoltare la care se află copilul este important să avem în vedere două categorii mari de nevoi:

• Nevoia de protecție din partea adultului – Discuțiile deschise și frecvente, jocurile în familie, limitele clare, consistente, puse cu fermitate și blândețe și oferirea de exemple concrete despre cum pot copiii să le ceară ajutorul atunci când întâlnesc ceva online care îi neliniștește. Acestea îi vor oferi copilului sentimentul intrinsec de siguranță și încredere.

• Nevoia de explorare a mediului online – Informarea adulților cu privire la importanța tehnologiei în dezvoltarea nativilor digitali, ghidarea primilor pași în mediul online și, apoi, reducerea intervenției lor după ce au selectat conținutul online și timpul potrivit pentru etapa de dezvoltare a copilului. Acest traseu va clădi o bază sănătoasă pentru parcursul lui spre autonomie, succes și prosperitate într-o societate aflată în schimbare.

 
Conectarea copiilor cu adulți prezenți, conștienți de rolul lor de model și dispuși să privească modul în care istoria lor personală influențează relația cu cei mici, este baza care determină o dezvoltare armonioasă a copiilor.

La aceasta se adaugă un alt aspect asupra căruia merită să ne oprim: dinamicile relaţionale dintre membrii familiei şi cele dintre părinţi şi educatori/învăţători. Atunci când există congruenţă, un set similar de principii de viaţă şi sănătate, atunci cel mic poate să se simtă susţinut, protejat, deprinde cu mai mare uşurinţă exemplul oferit de cei mari, are energie pentru explorare şi relaţionare. Cu alte cuvinte, poate să îşi ducă viaţa de copil. Atunci când între ei există disensiuni, certuri sau conflicte pe termen lung, copilul poate deveni un martor puternic afectat. Chiar dacă nu poate transmite asta verbal, în el apare o scindare şi interiorizează starea, atmosfera de conflict, de separare. Cu această înţelegere, preţuiţi mai mult comunicarea deschisă cu cei care sunt piloni  importanţi în viaţa copilului.

Relațiile de atașament sunt principalele generatoare de siguranță pentru copil și acestea cresc semnificativ șansele ca el să răspundă cu mai mare reziliență oricăror provocări ale vieții. Reziliența se referă la abilitatea umană de a ne reveni după perioade de stress prelungit, după situații care ne pun la încercare sau ne provoacă, după tragedii sau situații traumatice. Termenul este preluat din fizică, unde reziliența se referă la proprietatea metalelor de a rezista la șoc și de a-și reveni la starea inițială însă, în termeni de reziliență psihică, ceea ce ne dorim nu este să revenim la starea de dinainte ci de a trece prin experiențele de viață, fără a încerca să le desconsiderăm importanța sau impactul asupra noastră ci să le folosim să învățăm din acestea, în scopul evoluției noastre.