Se întâmplă de multe ori să fim încântați de comportamentul unui copil și să simțim că ne încălzește inima. Dar sunt și situații când modul în care se poartă ne face să ne simțim la capătul puterilor. Copiii pot avea dificultăți în perioada preșcolarității în a-și exprima furia într-un mod pașnic și vor izbucni în comportamente agresive, lovind sau mușcând, din cauza frustrărilor pe care le simt în acel moment.
 
Preșcolarii manifestă comportament agresiv sau defensiv din când în când; acesta este un semn că sunt supărați, speriați sau copleșiți, în special când le sunt puse limite sau când li se spune ”nu”. Mulți părinți și chiar educatori se îngrijorează și se gândesc că ar putea reprezenta un semn de ADHD sau tulburare de opoziție. Este mult mai probabil să fie o reacție specifică frustrărilor datorate vârstei la care se găsesc.
 
Când o joacă între frați sau mai mulți copii din grupă escaladează în comportamente agresive, răbdarea noastră este pusă la încercare, fie că suntem părinți sau educatori. Dar armonia poate fi readusă între copii prin disciplinarea pozitivă.
 
Disciplinarea pozitivă nu este parenting permisiv și nu utilizează pedeapsa. Disciplina pozitivă este un tip de educație non-violent, empatic, cu respect față de sine și ceilalți, care vizează soluții pe termen lung și prin care copiii sunt ajutați să exerseze auto-reglarea emoțională și să dezvolte relații sănătoase.
 
Când copiii se comportă agresiv, cel mai bine este să privim acest lucru ca pe o oportunitate de educare. Cu ajutorul nostru, copiii învață cum își pot exprima furia în moduri folositoare în locul comportamentelor agresive dăunătoare lor și celor din jur.

Cum să procedăm?

Este important să ne apropiem cu calm de un copil care se manifestă agresiv cu intenția de a-l sprijini să facă față acestor emoții intense:  
 

1. Arătând copilului că este văzut și înțeles. Nu este nevoie să găsim scuze pentru comportamentul agresiv al preșcolarilor noștri sau să ne prefacem că nu s-a întâmplat. Acesta ar fi un stil permisiv. În egală măsură, pedeapsa nu va fi utilă, va crește sentimentul de furie și va bloca orice etapă de învățare ulterioară. Acceptarea necondiționată nu înseamnă acceptarea comportamentului, ci acceptarea copilului care se comportă în acest mod, știind că nu are încă mecanismele formate pentru a reacționa în alt mod momentan. Acceptarea înseamnă să transmitem copilului că e firesc să aibă propriile nevoi și percepții, convingeri și opinii. Cea mai folositoare întrebare pe care ne-o putem adresa în astfel de situații este: “De ce are nevoie copilul în acest moment?”. Într-o primă etapă ne vom concentra pe nevoile copilului, urmând să ne ocupăm de învățare sau corectarea unui comportament când copilul este calm.

 

2. Modelând autoreglarea: când un copil se manifestă agresiv este posibil ca și noi, adulții, să simțim furie sau să considerăm că am eșuat în rolul de părinte. Dacă acționăm cu furie și răzbunare când copilul este agresiv copilul nu va învăța cum să se calmeze și să rezolve problema. Ne vom strădui să acționăm cu calm și vom aborda situația cu intenția de a înțelege și ghida.

 

3. Stabilind limite creăm siguranță: în momentele în care copilul manifestă comportamentul agresiv, cu fermitate și blândețe în același timp, îi putem bloca gesturile dacă aruncă sau sparge obiecte. Modul în care acționăm este mult mai important decât cuvintele în aceste momente de supărare și important este să nu facem demonstrații de forță sau să îl speriem. Ne vom concentra pe a menține calmul și siguranța tuturor. Acționând ferm și calm, fără furie, îl ajutăm pe copil să se simtă în siguranță (fizic și emoțional).

 

4. Concentrându-ne pe emoții: este mai eficient decât să folosim cuvinte reactive. De exemplu: ”Observ că ești furios” ajută mai mult decât “Nu mai țipa” sau “Pari atât de supărat” în loc de “dacă mă mai lovești o dată, nu te mai las la televizor astăzi”.

 

5. Renunțând la etichetare sau la tipare verbale precum “copil rău”, “bătăuș”, sau “copil agresiv”. Trebuie să ne amintim că pentru copil este un moment în care are nevoie de suport și compasiune pentru a trece peste avalanșa de emoții. Fiind atenți la folosirea etichetelor atunci când vorbim despre copii vom evita situațiile în care copiii acționează în felul în care se vorbește despre ei, de ex: “Andrei lovește mereu când este furios”.

 

6. Neapelând la pedeapsă: pedeapsa este o metodă de educare neadecvată și care pe termen lung nu dă rezultate. Pedeapsa nu îl va ajuta pe copil să învețe să se poarte mai bine. Răspunzând cu furie și agresiune, cu control, forță și frustrare, copilul nu se va conecta emoțional, se va închide și va trage concluzia că acesta este modul în care se rezolvă situațiile dificile. În loc să învețe să își gestioneze furia copilul se va simți fără putere și se va concentra pe cum să preia controlul lovind, rănind, țipând, refuzând să coopereze cu tine, iar acestea vor perpetua agresiunea. Este potrivit să intervenim prin metode din care copiii să învețe abilitățile de autoreglare (cum să-și recunoască emoțiile, să se calmeze și să facă alegeri mai bune). Câteva alternative ar fi: un spațiu de calmare, un plan de a se liniști, exerciții de respirație).

 

7. Manifestând grija de sine: când ne luăm timp pentru noi înșine ca părinți sau educatori, pentru a ne reseta și a ne încărca pozitiv nu dăm dovadă de egoism, ci ne încărcăm bateriile pentru a putea răspunde cu calm, învățându-i și pe copii acest tipar comportamental. Nu putem răspunde cu calm dacă suntem continuu stresați, îngrijorați sau anxioși.

 

8. Acceptând responsabilitatea pentru mediul în care copiii din jurul nostru cresc. E util să reflectăm și să acționăm pornind de la aceste întrebări: "Mi-am făcut timp să vorbesc cu copiii despre moduri pozitive în care pot face față frustrărilor?", "Am stabilit limite clare în acest sens?", "Modelez eu însumi autoreglarea?", "Petrec momente cu copiii în care să ne simțim conectați?", "Le arăt copiilor prin acțiunile mele grijă, empatie, respect și dragoste?".

 
Articolul a fost preluat și adaptat după :

https://www.healthychildren.org/English/ages-stages/toddler/Pages/Aggressive-Behavior.aspx

http://www.positiveparentingconnection.net/

Ariadne Brill

https://www.savethechildren.org.au/getmedia/48508128-ec7d-4792-b234-238668c48475/positive-discipline.pdf.aspx  

de Carmen Orosz, psiholog clinician si psihoterapeut