În situația în care copilul/adolescentul refuză să meargă la școală un prim aspect care necesită atenție și clarificare este cel al motivației din spatele refuzului. Exemple și propuneri de soluții:

• Copilul refuză din teama de a se infecta cu COVID-19, fie că este propria lui frică, fie că este una preluată din mediul de îngrijire (familie, asistent maternal, centru rezidențial etc.). este foarte important să vorbim cu copilul nostru și să-i transmitem corect informațiile despre acest virus, cum ne afectează, care sunt grupele de vârstă cele mai predispuse să se infecteze, care sunt posibilele simptome și cum putem preveni să ne infectăm. Toate aceste informații vor fi prezentate și adaptate funcție de vârsta copilului, important fiind ca adultul să le prezinte calm, pe înțelesul copilului și să fie deschis la întrebări. Poate spune că nu știe un răspuns și că se va informa și îi va spune ulterior (și este important să revină către copil cu răspunsul).

 

• Copilul știe deja că pentru el nu este un risc major de infectare, însă refuză să meargă la școală din teama de a nu transmite virusul SARS-COV-2 celor dragi. Ca și mai sus, este foarte important să oferim explicații și informații științifice, adaptate nivelului de înțelegere al copilului. Ne oferim disponibilitatea de a-i oferi informații ori de câte ori are nevoie.

 

• Copilul refuză să revină la școală întrucât a devenit mult mai comod și îi este mai confortabil să învețe de acasă. În această situație este important să-i explicăm copilului că ne confruntăm cu o situație nouă care a presupus pentru o perioadă un anumit tip de școală (online) și că acum cu toții ne întoarcem (chiar și pentru o perioadă nedefinită de timp) la școala fizică. Este o altă situație și este important să respectă regulile generale și să ne adaptăm. Pentru elevii din clasele terminale (clasele a VIII-a, respectiv a XII-a), este important să le amintim că Evaluarea Națională, respectiv Examenul de Bacalureat se vor susține fizic și atunci mersul la școală ne ajută să ne readaptăm și să ne pregătim pentru examenul important care se apropie.

 

• Copilul refuză întrucât are multe alte beneficii secundare acasă. Menționăm doar câteva aspecte (se trezește mai târziu, este mult mai confortabil îmbrăcat, poate mânca în timpul orelor dacă își închide camera, poate participa la ore cu camera închisă, se poate uita pe Youtube în timpul orelor, poate sta în coferințe pe diverse aplicații de socializare cu alți colegi, se poate juca pe un alt dispozitiv etc.). În această situație este important să-i reamintim copilului care sunt responsabilitățile lui și că acestea au putut fi relaxate pentru o perioadă și că acum este momentul să revenim la obiceiurile anterioare, când mergeam la școală. Este posibil să fie nevoie ca părinții (persoanele de îngrijire) să insiste și să revină cu acest mesaj.

 

• Copilul refuză să meargă la școală întrucât se teme de revenirea la unele probleme cu care se confrunta în trecut. Teama de a fi ascultat, teama de a fi ținta ironiilor, bullying-ului, discriminării, teama de a vorbi în fața colegilor ș.a.m.d. În această situație este important să stabilim împreună cu copilul nostru o serie de strategii care să-l ajute să se reacomodeze, sau să se adapteze la noul regim școlar. Dacă s-a lucrat anterior pe problema cu care s-a confruntat, poate fi de ajutor să reluăm cele mai importante aspecte învățate și care l-au ajutat în trecut să gestioneze situațiile dificile. Dacă nu s-a lucrat pe aspectele menționate, poate este momentul să începeți aceste demersuri. Un prim pas este să luați legătura cu cadrul didactic responsabil de copil (învățătoare, diriginte) și să stabiliți un parteneriat cu acesta cu obiectivul de a-l ajuta pe copilul dvs., respectiv pe elevul cadrului didactic. Poate fi implicat și psihologul sau consilierul școlar. Pentru situații mai complexe părinții pot apela la medicul de familie, sau la un alt tip de ajutor specializat (medic specialist, medic psihiatru, psiholog, psihoterapeut etc.).

 

• Copilul refuză să meargă la școală întrucât în această perioadă au apărut probleme noi, sau s-au agravat unele din problemele anterioare. Vom menționa doar câteva aspecte în acest context și recomandăm ca fiecare părinte să-și observe copilul și să ia cele mai bune alegeri pentru copilul lor, inclusiv să apeleze la ajutor specializat. Printre copiii cu care noi am lucrat în această perioadă a apărut o îngrijorare legată de greutatea lor și de aspectul lor fizic. Faptul că au stat acasă i-a determinat pe unii să mănânce mai mult, să consume mai multe dulciuri și sucuri, ceea ce a condus la schimbarea schemei corporale. Astfel, teama de a fi ”văzuți” astfel de către colegi poate determina refuzul de a merge la școală. O altă situație specifică este agravarea unei predispoziții către anxietate socială, iar absența contextelor în care să-și exerseze abilitățile de comunicare și relaționare socială poate crea senzația de școală ca mediu periculos pentru care copiii noștri nu dețin abilitățile necesare și nu au control pe ceea ce ei consideră că se poate întâmpla. Mai puțin studiat, însă menționat de mai mulți specialiști, este creșterea fenomenului de dependență de internet, jocuri, conectarea la rețele sociale. Fiecare din aspectele menționate este de dorit să fie corect observate, monitorizate și discutate cu copilul și adolescentul nostru. În măsura în care are deja achiziționate unele deprinderi și doar le-a folosit mai rar în perioada școlii online, atunci este de re-exersat acele abilități în contexte sigure (familie, prieteni) și, încet-încet, de revenit la vechile obiceiuri. Dacă sunt lucruri cu care nu s-a mai confruntat și nici el, nici dvs., nu aveți încă strategii funcționale, atunci este de dorit să apelați la un ajutor specializat.

 
Siguranța pe drumul către și de la școală.
 

• În măsura în care acest lucru este posibil, este recomandată deplasarea pe jos sau cu bicicleta, la școală. Acest lucru este mai ușor de realizat pentru copiii din învățământul primar care învață la o școală apropiată de locuință.
• Pentru elevii care se deplasează cu mijloacele asigurate de primării sau de școală, este important să respecte măsurile de prevenție deja cunoscute: purtarea corectă a măștilor faciale, igienizarea mâinilor și, în măsura în care este posibil, menținerea unei distanțe fizice.
• Pentru elevii care se deplasează cu mijloacele de transport în comun (autobuze, tramvaie, troleibuze, metrou, tren, microbuze) este foarte important să poarte corect masca facială, să-și igienizeze mâinile și să păstreze o minimă distanță fizică față de ceilalți călători. Ideal ar fi ca aceste mijloace de transport să fie corect igienizate și aerisite. Societățile de transport ar fi de dorit să aibă un grafic al orelor la care traficul elevilor către școală, și de la școală, crește să coincidă cu suplimentarea respectivelor linii de transport.
• O soluție alternativă este ca unii părinți care își duc copiii cu vehiculele personale să ia în mașină colegi de-ai copiilor lor, cu mențiunea ca fiecare să poarte corect masca facială.
• Foarte important este ca părinți și/sau bunicii care își conduc sau așteaptă copiii să respecte regulile de distanțare socială în apropierea școlii și să poarte corect masca facială.

 
O situație specială este reprezentată de elevii cu cerințe educaționale speciale. Unii dintre aceștia (în special cei care au dificultăți de deplasare, sau se deplasează cu un scaun cu rotile) necesită să fie însoțiți de un adult, sau să fie preluat de un angajat al școlii. Sunt cazuri specifice în care copiii au nevoie de un însoțitor permanent pe parcursul orelor și acest lucru trebuie reglementat la nivel de instituție școlară. Părinții își pot ajuta copiii exersând de acasă unele lucruri, de la purtarea corectă a măștilor faciale și până la luarea temperaturii, astfel încât pentru copiii cu CES să fie un stres mai puțin revenirea la școala de tip față în față. Un alt mod de a-i ajuta este de a stabili ”coduri” prin care își pot exprima unele nevoi, îngrijorări, coduri stabilite de comun acord între copil, părinte și cadrul didactic.