Skip to main content
2b7b16ed-fec8-4f69-a4b1-fefc8bc51798

Centrul Barnahus, unde autoritățile se adună în jurul copilului

Luni 31 Octombrie 2022

De la primul caz de abuz al unui minor documentat din istorie și până în prezent, în ciuda unei evoluții a societăților, mulți copii încă sunt abuzați sexual și nu numai. Odată ce autoritățile încep să intervină pentru a pedepsi vinovatul, copilul este retraumatizat în acest proces de aflare al adevărului, fiind nevoit să se plimbe de la o instituție la alta și să își spună povestea din nou și din nou. Deschiderea centrului Barnahus, de către Salvați Copiii România, în parteneriat cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, sector 6, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE (2014 – 2021) reprezintă o soluție la această situație bulversantă pentru copii și adolescenți, victime ale abuzului sexual, ducând totodată la o scurtare a timpului petrecut de aceștia între instituțiile statului.

Primul abuz care a ajuns în atenția publică a fost înregistrat în anul 1874, la New York, fiind vorba de o fetiță pe nume Mary Ellen Wilson, arată lucrarea  „Evaluare, expertiză. Intervenție psihologică în situații de abuz și neglijare a copilului’ de Armand Veleanovici, Gabriela Dumitru și Patricia Stan. Mary era legată de pat, bătută, și hrănită doar cu pâine și apă, starea sa fizică degradându-se rapid, fapt observat, din fericire, de către un vecin.

La acea vreme însă, autoritățile erau neputincioase întrucât părinții aveau dreptul să își disciplineze copiii după bunul plac. Cu toate acestea, acest vecin a alertat o misionară a Bisericii Metodiste care s-a îndreptat către fondatorul organizației de protecție a animalelor America Society the Prevention of Cruelty to Animals. Pentru cei doi, un astfel de tratament pentru un copil era ceva de neînchipuit, așa că au început demersurile pentru a scoate fetița din mediul familial și a-i acorda protecție. Și, în cele din urmă, au și reușit, invocând remediul judiciar „De homine replegiando” („cauțiune personală”).

Astăzi nu e cu mult mai bine ca în secolul 19

Lumea modernă, deși mai educată, nu a reușit să aibă cu mult mai puține cazuri de copii abuzați. Conform datelor publicate de Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), situația este alarmantă căci, în 2021, a fost înregistrat un număr de 15.925 de cazuri de abuz, neglijare şi exploatare a copilului, dintre care 6.987 în mediul urban şi 8.938 în rural. Dintre acestea, 1.561 au fost cazuri de abuz fizic, 2.171 de abuz emoțional, iar 1.349 au fost cazuri de abuz sexual.

Abuzul sexual la copii este prezentat adesea rapid în buletinele de știri, dar realitatea este că pentru ei, chinul este lung și generator de traume severe. Este inimaginabil ca un om care abia pășește în viață să fie lovit de un început atât de dur. Iar cu timpul, durerea și trauma sunt atât de puternice încât ajung să se ascundă precum apa în nisip, rămânând însă adânc prinse în interior. Copilul reprimă amintirile unor astfel de momente crunte dar, chiar dacă uneori nu se observă nimic, rana rămâne larg deschisă de fapt, cu consecințe în viața de adult.
 

 
Barnahus: un adăpost al mărturisirilor, legal, psihologic și moral


 În acest context, organizația Salvați Copiii România a inaugurat, în parteneriat cu DGASPC Sector 6, centrul-pilot Barnahus, construit pe modelul islandez, care pune pe primul loc interesul suprem al copilului. Într-un astfel de centru pot fi rezolvate mai eficient cazurile de abuz și poate fi evitată retraumatizarea copiilor.

Punctul zero: pornește abuzul. Apoi, copilul ajunge să vorbească cu părintele sau cu un prieten, iar ulterior, informația este transmisă la poliție sau la protecția copilului. Asta se întâmplă însă în cazul în care abuzul nu are loc în sânul familiei. Dacă se întâmplă așa, de cele mai multe ori, copiii vor trece abuzul sub tăcere ani la rând, mulți ajungând să vorbească despre acesta la împlinirea vârstei majoratului.

După ce informația despre abuz a ajuns la organele abilitate, la cererea procurorului, copilul ajunge în centrul Barnahus al Salvați Copiii România , unde este dus în camera de audiere, în camera de evaluare psihologică, sau chiar în cabinetul medical, dacă este cazul.

În camera de audiere, lucrurile se desfășoară în felul următor: audierea se face, după proceduri legale bine stabilite, de către procuror sau polițist. Înainte de acest moment, se stabilește o relație de încredere cu copilul, precum și niște reguli de bază, ceea ce întărește această încredere care, la copii până într-o anumită vârstă, îi face să mărturisească, să povestească despre abuzul suferit.

I se pun doar întrebări deschise, pentru că „da” și „nu” ar fi răspunsuri irelevante, și i se face un antrenament pentru memoria episodică, cea a evenimentelor cotidiene, pentru ca în ultimă fază să se facă tranziția către subiectul abuzului prin întrebări repetitive.

„Copilului i se spune că este în regulă să nu știe și este îndemnat să încerce să își amintească. Intervievatorul este acolo ca să-l ajute, asta i se va spune copilului, i se va spune că există posibilitatea ca întrebările să se repete și asta nu înseamnă că a răspuns greșit, ci pur și simplu vrea să se asigure faptul că s-a înțeles tot ceea ce i s-a explicat”, explică psihologul centrului Barnahus, Cătălina Constantin.

Adesea, din cauza momentelor dificile și a anumitor situații, copilul poate avea nevoie și de evaluare psihologică, un element important pentru stabilirea circumstanțelor de importanță juridică cu conținut obiectiv. Pe baza acestora se poate stabili încadrarea evenimentului juridic.

În cazul evaluării psihologice, intrăm într-o zonă sinuoasă, în care trebuie ținut seama de faptul că, în urma acesteia, lucrurile povestite de copil pot fi dificil de dovedit, iar  concluziile, neclare. Totul ține de complexitatea cazului, de cât de mult îi ia copilului să depășească momentul pentru ca mai apoi să poată relua cum s-a petrecut abuzul într-un mod coerent. Căci sunt mai multe considerente: abuzul poate fi repetat sau sunt situații în care copilul se simte rușinat pentru că nu a putut să facă diferența dintre ce este bine și ce este rău.

Fără mutări de la o instituție la alta

În centrul Barnahus, copilul poate trece și printr-o evaluare medicală dacă este cazul. În cadrul proiectului a fost angajată o asistentă medicală specializată în astfel de cazuri, iar cabinetul medical din centrului permite, la solicitarea procurorului, recoltarea de probe de către un specialist din cadrul Institutului Național de Medicină Legală, probe care mai apoi să fie trimise la laboratoarele institutului pentru a fi analizate, conform legii. De asemenea, atât timp cât copilul este înscris în program, cazul va fi monitorizat de către un asistent social cât va fi nevoie.

Așadar, Centrul Barnahus pune pe primul loc interesul suprem al copilului, oferind condiții optime pentru desfășurarea  procesului de audiere a acestuia. Atunci când copilul nu mai este bulversat de mutări de la o instituție la alta, dintr-un birou în altul, de la un om la altul, pentru a povesti  ce i s-a întâmplat, trauma nu mai este retrăită. De aceea, un astfel de centru este ideal, nu doar pentru o soluționare mai rapidă a cazurilor, ci și pentru o recuperare mai rapidă a copilului, pentru sănătatea lui psihică. Centrul funcționează deja din luna august, zilnic primind cazuri noi.




 

Donează acum
DONEAZĂ PENTRU DOTAREA MATERNITĂȚILOR CU ECHIPAMENTE MEDICALE