Cum să dezvoltăm abilităţile de comunicare ale copiilor?

miercuri 25 noiembrie 2020
Comunicarea cu copiii noştri este un aspect important pentru consolidarea relaţiilor cu ei. Petrecerea timpului cu copiii noştri şi acordarea de importanţă conversaţiilor cu ei sunt aspecte extreme de importante în dezvoltarea unor relaţii positive, bazate pe încredere.

În acest sens nu cantitatea este necesară ci calitatea timpului acordat copiilor noştri.
Un lucru important este să fim disponibili pentru copiii noştri. Atunci când copilul nostru ni se adresează sau vrea să ne arate ceva este important, atunci când putem face acest lucru, să ne oprim din ceea ce facem şi să petrecem un timp cu el. Este necesar să ne direcţionăm toată atenţia noastră către copilul nostru şi să-l ascultăm. Daca televizorul este deschis sau avem un ziar în mână, sau suntem preocupaţi de altă sarcină casnică, este recomandat ca să ne oprim din acea activitate în momentul respectiv.

Acest lucru îi va arăta copilului că este important pentru noi şi îi va încuraja comportamentul de a veni să împărtăşească cu noi experienţele sale. Avand această experienţă şi dezvoltând acest sentiment de încredere în disponibilitatea noastră, îi va fi mai uşor să accepte în alte momente să aştepte când nu putem vorbi cu el şi nu va intensifica propriul comportament sau nu se va implica în încercări disperate de a ne atrage atenţia, fie ea negativă. Atunci când nu putem petrece timp cu el, este importat să-i spunem acest lucru şi să-i comunicăm momentul în care vom putea vorbi. (ex. “În momentul acesta am de terminat prăjitura, în 3 minute însă voi veni în camera ta să-mi povesteşti ce ai făcut. Ce crezi că ai putea să faci până atunci?”).
 
Care sunt abilităţile unui bun partener de conversaţie?

Comunicarea presupune doi parteneri. A fi un bun partener de conversaţie înseamnă să înveţi să fii un bun ascultător. Astfel poţi să utmăreşti ce spune celălalt şi să oferi informaţii adecvate fie pentru a-ţi exprima punctul de vedere, fie pentru a întreţine o conversaţie care poate deveni la un moment dat plictisitoare şi schimba subiectul de discuţie. Amintindu-le copiilor „Ascultă-mă!”, „Fii atent!” nu-i face întotdeauna atenţi la ce le spuneţi. Se întâmplă acest lucru deoarece „a asculta” nu este o abilitate uşoară. A dezvolta capacitatea de a asculta presupune ca mai multe abilităţi să fie achiziţionate.
  1. A te uita la persoana care vorbeşte
  2. A aştepta în linişte rândul în conversaţie
  3. A-ţi manifesta corporal interesul faţă de ceea ce comunică celălalt (ex. mişcări din cap)

Puteţi să-i ajutaţi pe copiii dvs. în exersarea abilităţilor mai sus menţionate, reamintindu-le regulile unui bun ascultător în activităţile pe care le faceţi zilnic cu ei şi care presupun a asculta şi a fi atent la ce spun ceilalţi.
  1. Reamintiţi-le copiilor despre reguli înainte de a avea nevoie ca ei să vă asculte
Ex. “Am o surpriză pentru tine atunci când vei face linişte ţi-o voi putea spune”
“Uită-te la mine…Unde îţi sunt papucii?”
“Îţi voi citi o poveste. Trebuie să stai în linişte pentru a fi un bun ascultător!”
  1. Lăudaţi-i atunci când sunt buni ascultători:
Ex. “Bravo, ai stat în linişte, asta te-a făcut un foarte bun ascultător”
“Bravo te uiţi la mine, imi dau seama că mă asculţi.”
“Grozav, ai ascultat tot ce am avut de spus!”
  1. Fiţi specifici şi spuneţi-le ce nu au făcut bine atunci când nu au ascultat.
Ex. “Vorbeşti odată cu mine-acest lucru face dificil să înţelegi ceea ce spun. Regula este că vorbim pe rând.”
Am dori să ne oprim asupra două situaţii speciale legate de copiii dvs.: (1) Situaţia în care un copil este mai degrabă retras şi nu manifestă multe iniţiative în comunicare şi (2) Situaţia în care este nevoie să puneţi limite unui copil care întâmpină dificultăţi de a aştepta când vorbiţi la telefon sau sunteţi într-o conversaţie cu o altă persoană.
 
  1. Cum putem creşte abilităţile şi încuraja iniţiativa de comunicare a copilului?
Aşa cum menţionam anterior o bună comunicare cu copilul nostru înseamnă să avem o bună relaţie cu el. Un copil care se simte înţeles, acceptat, care a dezvoltat o relaţie de încredere cu părinţii lui va fi mai degrabă dispus să vină să comunice cu ei. Este important în acest sens să reflectăm cum anume încurajăm dezvoltarea abilităţilor de comunicare cu copiii noştri.
Comportamente care pot bloca comunicarea:
  • Multe înrebări prea vagi (ex. “Cum a fost?”) sau întrebări închise (ex. “Ţi-a plăcut?”, “Vrei să mai vii?”)
  • Întreruperea copilului şi criticarea punctului lui de vedere (ex. “Nu-i frumos să spui asta. Mie chiar mi-a plăcut să merg acolo. Ar trebui să fii recunoscător că am fost”).
  • Implicarea părintelui în comentarii foarte lungi, fără a ţine cont de părerea  sau fără implicarea copilului;
  • Continuarea propoziţiilor pentru copiii noştri sau formularea răspunsurilor pentru ei;
  • Folosirea excesivă a umorului, poate deveni o sursă de evitatare a unei comunicări autentice;
  • Alegerea unui mement în care copilul este interesat vădit de altceva (ex. joc nou, emisiune la TV);
  • Urmărirea în conversaţie a interesului părintelului şi ignorarea aspectelor interesante văzute de copil (ex. Copil: “M-am jucat cu avionul azi la grădiniţă?” Părinte: “Doamna ce ţi-a zis legat de cum te-ai descurat la teme.”) . Copil: “N-a zis nimic. Şi Alex a primit avion.” Părinte: “Ce fişe aţi lucrat?”).
  • Nu folosiţi comunicarea ca modalitate de pedeapsă. (ex “M-ai supărat nu mai vorbesc cu tine.”). Copilul când va fi supărat va face acelaşi lucru. Faceţi mai degrabă o regulă din a exprima ceea ce ne deranjează şi a discuta despre asta pentru a face lucrurile să fie mai bune.
             Comportamente care susţin şi încurajează comunicarea
  • Nu întrerupe – acordarea de atenţie şi ascultarea copiilor legat de ceea ce au ei de spus îmbunătăţeşte abilităţile lor de ascultare şi încurajează comunicarea;
  • Petreceţi timp împreună– cu cât timpul pe care îl petreci cu copiii tăi este mai semnificativ cu atât calitatea interacţiunii cu ei va creşte. Acest lucru vă va permite să discutaţi împreună cu copiii despre activităţile pe care le faceţi împreună şi să creşteţi abilităţile de comunicare. Cititul de poveşti şi implicarea copiilor în povestirea a ceea ce au auzit este o activitate importantă pentru a creşte abilităţile de comunicare.
  •  Fiţi autentic – manifestaţi entuziasm atunci când petreceţi timp cu copiii dvs. rătaţi-le că este un moment important pentru voi din zi.
  • Manifestaţi răbdare – este nerealist să ne aşteptăm ca fiul/fiica noastră să poată exprima cu uşurinţă ceea ce i se întâmplă. Oferiţi-i suport copilului şi daţi-i timp copilului pentru a exprima ceea ce doreşte.
  1. Cum putem dezvolta abilităţile unui copil de a-şi aştepta râdul în conversaţie?
Unii copii au nevoie de timp şi exerciţiu pentru a dezvolta abilităţile de a asculta şi aştepta rândul într-o conversaţie. Este important să-i învăţăm pe copii cum să întrerupă o conversaţie într-o manieră adecvată şi cum să dezvolte abilitatea de a se juca singur fără intervenţia părinţilor.

A le acorda atenţie copiilor atunci când întrerup conversaţia şi a le spune că este nepoliticos este insuficient pentru a-i face pe copii să aştepte. Dacă nevoia copiilor este de atenţie, atunci simpla atenţie pe care le-o acordaţi chiar într-o manieră negativă, sub formă de ceartă, le va menţine acest comportament. Dacă însă copiii nu au dezvoltate abilităţile de joc independent, este de asemenea dificil să rămână singuri până când vă eliberaţi dvs.

Este important să-i învăţăm pe copii să întrerupă într-o manieră adecvată o conversaţie. Putem să le spunem să încerce mai întâi să capteze atenţia fie întrebând politicos “Pot să-ţi spun ceva?”, fie printr-un gest sau atingere şi să aştepte până când ne uităm la ei şi le vorbim. Este important să-i încurajăm pe copii şi să fim expliciţi legat de faptul că trebuie să aştepte până ne uităm la ei şi le vorbim. Este important să fim realişti legat de faptul că la această vârstă timpul pe care copiii pot să-l petreacă aşteptând este limitat, de asemenea şi capacitatea de a ţine minte ce aveau de spus este redusă. Putem astfel continua fie rugându-i să ne spună pe scurt ce au să ne comunice.

Dacă este un aspect urgent nu putem ocupa de el imediat, mai ales dacă sunt aspecte legate de siguranţa copiilor. Dacă sunt aspecte care pot fi gestionate mai târziu le putem spune că în momentul acesta nu putem vorbi, dar că de îndată ce vom termina vom discuta despre ce ne-au spus şi îi rugăm să aştepte. Putem să ne direcţionăm copii spre o activitate pentru a-i ajuta să aştepte şi putem să-i lăudăm legat de modul în care s-au descurcat.

Dacă fiul/fiica dvs. întâmpină dificultăţi de a se juca singur, atunci este important să dezvoltăm această abilitate. Puteţi începe acasă prin a stabili perioade din ce în ce mai lungi de a se juca singur. Puteţi să vă anunţaţi copilul că aveţi ceva de făcut şi vreţi să se joace singur. Dacă întâmpină dificultăţi căutaţi împreună ce poate să facă. Retrageţi-vă, şi reveniţi la un anumit interval de timp (în care ştiţi că ar putea să apară o dezangajare în joc sau dacă sesizaţi că fiul/fiica dvs. s-a plictisit) pentru a-l lăuda legat de modul în care se descurca şi-i a-i sugera cum ar putea dezvolta jocul.

Dacă copilul ştie să citească ceasul puteţi să să-i arătaţi perioada care vreţi s-o petreacă jucându-se singur. Realizând un plan de exerciţii folosind situaţiile de interacţiune zilnică, puteţi să vă sprijiniţi copilul să dezvolte abilităţile de autonomie în joc şi comunicare eficientă.