Concediu, serviciu, călătorie de afaceri, plecare în weekend... cum să anticipați și să experimentați o înstrăinare temporară față de copil?

Cum să-l faci să înțeleagă noțiunea de timp - mai ales dacă este mic? În cazul unei situații dificile ar trebui să păstrăm tăcerea sau să-i explicăm totul?

De la naștere ne confruntăm cu separări. Trecerea din viața uterină, lăsarea copilului cu cineva din afara familiei, primele zile de școală... sunt toate situații de separare care implică în mod necesar emoție.

Explicații și recomandări

„Copiii sunt ființe de limbaj și emoții”

Fie că are câteva luni sau câțiva ani, copilul are nevoie să înțeleagă motivul separării.

Propozițiile precise și concise îl vor ajuta pe copil să înțeleagă mai bine situația. În funcție de vârsta copilului, vorbirea va avea mai mult sau mai puțin sens:

· de la 0 la 3 ani: deși bebelușul nu este capabil să vorbească sau să înțeleagă sensul cuvintelor, el simte intonațiile și sunetele, dar mai ales intenția a ceea ce i s-a spus. Un cuvânt liniștitor va avea un rol determinant pentru bebeluș. Vocea este o melodie care ritmează copilul zilnic.

· de la 3 ani: cel mai bun mod de a-l face pe copil să înțeleagă o situație care implică o separare este să o explicați simplu și clar. Copilul nu va înțelege neapărat amploarea situației, dar va fi conștient de faptul că va fi supărat pentru o perioadă limitată de timp.

Rolul părintelui în separare

Niciunui părinte nu îi este ușor să se separe de copilul său. Cu toate acestea, anumite situații ne obligă să facem acest lucru. Lacrimile, un discurs îngrijorat, un comportament supraprotector, îmbrățișări repetate pot destabiliza copilul. Totuși, negarea dificultății părinților de a se îndepărta de copilul lor ar fi o iluzie. Nu este ușor pentru niciunul dintre ei. Pentru a evita să suferiți de această separare, cel mai bine este să:

· vă pregătiți pentru separare înainte: aceasta implică pregătire psihologică și mentală.

· explicați copilului că separarea, indiferent de natura ei, este temporară

· păstrați-vă calmul în timpul separării evitând emoțiile prea puternice și intense.

Astfel, separarea va merge mai ușor. Dar, în funcție de părinți și copii, separarea va fi diferită. Un părinte care a trecut prin separări dificile va avea în mod inerent dificultăți de separare de copilul său, iar acest lucru este firesc. Așa că trebuie să vă luați timp.

Conceptul de timp, dificil de perceput de către copil

Nu este ușor să-l faci pe copil să înțeleagă conceptul de timp. În anumite situații este important să se definească o temporalitate precisă. Un minut, o oră, o lună reprezintă adesea pentru el aceeași durată. Înțelegerea timpului se face pas cu pas:

· de la 0 la 3 ani: este necesar să se explice copilului cursul zilei. Distingerea între dimineață, prânz, după-amiază și seară ajută la stabilirea unor repere temporale.

· de la 4 la 6 ani: copilul este la grădiniță. El dobândește treptat noțiunea de timp distingând între zilele de grădiniță și cele petrecute acasă. Pentru a-l face să înțeleagă noțiunea de timp, metoda ar fi să organizezi un mic calendar jucăuș. Copilul ar putea lipi autocolante pentru a-și modela propriile urme de timp. Nu este încă conștient de temporalitate, dar știe că între marți și vineri, de exemplu, trebuie să aștepte până miercuri, apoi joi.

· de la 7 ani: copilul este capabil să spună ora. El este capabil să înțeleagă cursul timpului, o săptămână, o lună, un an.

Fiecare situație are un răspuns diferit

În funcție de situație, copilul poate să nu reacționeze neapărat în același mod, în funcție de cauzele și consecințele separării. Iată câteva situații, pentru a le trata cât mai bine posibil.

Munca, prima cauză de separare

Prima separare are loc de obicei când mama sau tatăl se întoarce la serviciu. Aceasta implică o nouă organizare, noi obiceiuri care trebuie puse în aplicare. Alte persoane vor avea grijă de copil, cum ar fi bona, creșa, bunicii. La început, unii copii pot avea probleme să se obișnuiască cu ei: mănâncă mai puțin, dorm prost, sunt morocănoși... Este mai mult decât necesar să vorbești cu copilul despre situație și să-i spui că această separare este cauzată de muncă, dar că în curând părintele și copilul se vor întâlni din nou. 

O vacanță fără mama și tata

În tabăra de vară, cu un membru al familiei, copilul are multe oportunități de a pleca în vacanță fără părinții săi. El câștigă în autonomie. Pentru ca șederea să se desfășoare cu bucurie și bună dispoziție, este recomandabil să:

· vorbești cu copilul explicând situația și punctele pozitive ale acestei vacanțe: întâlnirea familiei sale, dacă merge la o persoană dragă, descoperirea de noi activități, mersul pe jos în natură...

· amintește-i că nu este vorba despre abandon: absența părinților nu înseamnă că aceștia nu-și mai iubesc copilul

· țineți legătura în mod regulat: prin telefon, mesaje... Reacțiile copiilor pot fi multiple: plâns, criză sau, dimpotrivă, un dezinteres total. Dar trebuie să simtă că ești conectat chiar și atunci când sunt departe

· nu uitați obiectele esențiale pentru copil: pătura, lumina de noapte, jucăriile sale etc. Stabilirea unor repere afective și emoționale pentru copil îl va consola mai ușor.

Fiecare copil este unic. Și fiecare părinte. Separarea lor va fi experimentată într-un mod subiectiv și personal, dar găsirea cuvintelor potrivite, la momentul potrivit, va asigura o mai bună înțelegere a situației.

Gina Bălan - psihoterapeut