De ce nașterea naturală îi este mai propice nou-născutului decât cea prin cezariană, care este primul gest pe care trebuie să îl facă mamele când bebelușul plânge în primele 2-3 luni de viață, dar și care sunt factorii care declanșează producția de lapte la acestea – sunt doar câteva dintre subiectele pe care le-am abordat într-un interviu cu Dr. Adriana Dan, medic primar neonatologie și medic specialist pediatrie la Spitalul Universitar de Urgență București.

Un alt subiect abordat este și cel al depresiei postpartum, din ce în ce mai frecvent întâlnită în ultimii ani, un subiect văzut, din nefericire, de multe femei ca unul tabu. Totuși, cu ajutorul medicilor și cu sprijinul familiei, se poate trece peste acest episod, punctează, în acest sens, dr. Dan, care îndeamnă proaspetele mame la sinceritate cu ele înseși. „Totul e să avem deschidere, să ne recunoaștem problema și să înțelegem că e ceva normal și trecător”, spune doctorul.

(Fotografii: Arhiva personală Dr. Adriana Dan, Pexels)

 

Salvați Copiii: Ne puteți spune ce este mai în regulă pentru sănătatea copilului: nașterea naturală sau cea prin cezariană? Acum a început să fie o modă, tot mai multe femei nasc prin cezariană. Când e recomandată de fapt, în ce cazuri?

Dr. Adriana Dan: Pentru nou-născut este mai bună nașterea naturală pentru că face ca trecerea din mediul intrauterin în mediul extern să se facă gradat, presiunea exercitată de pasajul transvaginal ajută evacuarea lichidului amniotic din căile respiratorii și realizează doza potrivită de stres care maturizează plămânul; dacă un travaliu durează ore, un copil născut prin operație de cezariană iese brusc (în câteva minute) de la o anumită temperatură și presiune în mediul extern, adaptarea sa fiind mai dificilă. Acest lucru este valabil în cazul nașterilor fără probleme medicale ale mamei sau copilului. Dacă nou-născutul sau mama au probleme de sănătate, atunci o naștere poate genera complicații; dar aceste lucruri trebuie hotărâte de medic și pot fi anticipate dacă sarcina este bine urmărită și investigată.
 

De ce plânge copilul când se naște? Iar dacă nu plânge, de ce este un semn negativ?

Plânsul copilului este forma în care acesta interacționează cu mediul și cu persoanele din jurul său, având semnificații diferite de la o vârstă la alta. La naștere, plânsul copilului reprezintă inițierea respirației, de aceea este o manifestare normală, de dorit.
 

Cum este îngrijit copilul în primele zile de la naștere?

În primele 2-3 luni de viață copilul plânge de foame sau din cauza colicilor, motiv pentru care primul gest pe care trebuie să îl facem, mai ales dacă copilul este alimentat la sân, este să încercăm să îl hrănim. Dacă bebelușul nu se liniștește sau refuză mâncarea, trebuie să îi administrăm remedii recomandate de medic pentru durerea de burtică. Dacă nou-născutul (sugarul) nu plânge mai multe ore la rând, trebuie trezit pentru a se alimenta, o distanță prea mare între mese putând fi dăunătoare, poate genera scăderea glicemiei copilului sau deshidratare, cu consecințe potențial grave.

 

Factorul care favorizează alimentația la sân

Ce se întâmplă în primele zile de naștere ale bebelușului? Dar în timpul în care copilul se naște și până când este dus la rezervă?

Primele ore de viață ale bebelușului reprezintă o perioadă de acomodare la viața extrauterină, în care se produc schimbări majore în felul în care copilul respiră, se hrănește, interacționează cu mediul. În primul rând, nașterea înseamnă schimbarea temperaturii corpului matern (37 grade) cu temperatura mediului înconjurător (20-24 grade), de aceea nou-născutul trebuie protejat împotriva frigului – se șterge, se învelește în scutece calde, se plasează pe o masă radiantă; cordonul ombilical se ligaturează, unii copii necesită aspirarea lichidului amniotic din căile respiratorii, apoi se face prima băiță, copilul este măsurat, cântărit, se vaccinează, și se menține la căldură până la primul contact cu mama. Ideal este ca prima masă a bebelușului să fie la sân, în primele 2-3 ore de viață. Dacă acest lucru nu este posibil, nou-născutul va primi alimentație cu formula de lapte la intervale de 3-4 ore până când se poate iniția alimentația naturală. Cu cât copilul va ajunge mai repede în același salon cu mama, cu atât mai bine, deoarece contactul permanent favorizează alimentația la sân, consolidează legătura afectivă mama-nou-născut și ajută la recuperarea fizică a lehuzei. 

 

Prin ce transformări trece copilul în prima lună de viață? La ce trebuie să fim atenți pentru a ne asigura că are parte de o creștere normală?

Primele luni de viață reprezintă o perioadă în care rata de creștere a copilului este maximă, nou-născutul ia în greutate 800-1000 g/lună, alimentându-se doar cu lapte (de preferat matern), la un interval de 3-4 ore. În prima lună, nou-născutul doarme foarte mult – practic după fiecare masă, ceea ce contribuie la creșterea accelerată. Abia după prima lună de viață, maturizarea neurologică face ca bebelușul să stea mai mult cu ochii deschiși, să urmărească cu privirea, să zâmbească sau să râdă conștient, să gângurească.

Atenție la somnul prea profund sau prea îndelungat – se poate întâlni la copiii născuți prematur sau la cei cu icter mai intens, acesta nu trebuie să interfereze cu creșterea.

Pentru a ne asigura că facem ceea ce trebuie, copilul trebuie cântărit periodic în prima lună, la câteva zile sau măcar săptămânal, pentru a sesiza la timp dacă apar probleme; după primele 3-4 zile de scădere fiziologică în greutate, nou-născuții trebuie să aibă spor ponderal constant, să urineze, să aibă scaune, să nu verse (constant), să se odihnească.

De câte ori ar trebui hrănit pe zi un nou-născut? Cum ne dăm seama că îi este foame, dar dacă este suficient alăptat? Sunt situații în care copilul este alăptat peste măsură, iar greutatea lui depășește media.

Un nou-născut mănâncă de 7-8 ori pe zi, la 3-4 ore interval, noaptea poate avea un interval mai mare de somn. Un nou-născut care suge bine va lăsa singur sânul/biberonul când e sătul, adoarme. Dacă are diureză, scaun și crește în greutate, înseamnă că mănâncă destul. Invers, nu orice bebeluș care plânge înseamnă că trebuie să mănânce. Dacă au trecut mai puțin de 2 ore de la masă, verificați scutecul, dați medicamente împotriva colicilor, consolați bebelușul în brațe, cu suzeta, dacă se poate.  Supraalimentația poate da colici pe termen scurt, iar mai târziu – predispune la îngrășare, diabet și alte boli metabolice.

 

De ce este influențată secreția de lapte

De ce unele mame au lapte și altele nu? În mod normal, fiecare mamă are lapte pentru copil doar că procesul este puțin diferit pentru fiecare. Unele trebuie să depună un efort mai mare pentru a avea lapte, altele nu. Ne explicați, vă rugăm, dacă această informație este adevărată? Au sau nu toate mamele lapte?

Există un mecanism biologic psihic și neuroendocrin prin care se declanșează producția de lapte la  toate mămicile; nu depinde de mărimea sânului sau starea de nutriție a mamei, nici de moștenirea genetică (dacă mama nu a avut, nu o sa am nici eu, sau dacă nu am alăptat la primul copil, sigur nu o să reușesc acum). Există însă mai mulți factori care influențează secreția de lapte, iar aceștia sunt – gradul de hidratare, odihnă/ oboseală, stresul, felul și momentul nașterii (în urma nașterii naturale, contracțiile uterine favorizează instalarea lactației, iar aceasta se instalează treptat, în prima zi fiind cantități mai mici de lapte în mod normal. Suptul copilului stimulează instalarea lactației, deci o mămică perseverentă va avea lapte întotdeauna. Exista însă uneori dificultăți în ceea ce privește atașarea copilului la sân, care ține și de forma sânului/mamelonului și de vigoarea și răbdarea copilului. Dacă mamelonul e aplatizat sau chiar întors înăuntru (ombilicat) sau dacă este prea mare pentru gurița copilului, dacă copilul este prematur sau bolnav sau are unele particularități anatomice – fren lingual, mandibula mică, prinderea sânului poate necesita ajutorul unui specialist ; de cele mai multe ori, există soluții pentru toate cazurile, dar este nevoie de tenacitate, răbdare și calm.

 

Ce se recomandă când sunt probleme în alimentarea naturală a nou –născutului?

Întotdeauna prima opțiune este alimentația cu lapte de mamă – un aliment încă neegalat de nicio formulă de lapte, oricât de inovatoare. Este cel mai ușor de digerat aliment pentru sugari și influențează pozitiv dezvoltarea tuturor funcțiilor organismului. Când există contraindicații medicale pentru alăptare (mama are unele boli sau tratamente) sau laptele de mamă nu este disponibil din diverse motive, medicul recomandă laptele praf – formule adaptate vârstei copilului. Avantajele alimentației naturale sunt multiple atât pentru copil – creștere sănătoasă, digestie optimă, dezvoltarea sistemului nervos, imunitate superioară, dar și pentru mamă – protejeaza împotriva cancerului de sân, contractă uterul și favorizează pierderea în greutate dupa sarcină, stă la baza întăririi legăturii mamă-copil.

 

Neonatologul cunoaște cel mai bine istoricul medical al bebelușului

Când are loc prima întâlnire a părinților cu neonatologul? Cum diferă discuțiile purtate cu un neonatolog față de cele cu un pediatru? Există adesea această confuzie, între atribuțiile celor doi.

Neonatologul este întotdeauna prezent la naștere, fie că este vorba de naștere naturală sau de cezariană; interacțiunea cu mama ar trebui să aibă loc imediat – comunicându-i-se acesteia greutatea, lungimea, nota la naștere, alte informații despre starea copilului, apoi vizitele medicale se fac de  cel puțin două ori pe zi în maternitate, prilej cu care sunt furnizate informații despre evoluția copilului, dar și sfaturi pentru îngrijirea acestuia; după externare sunt recomandate consulturi periodice în funcție de starea copilului (dacă e prematur, dacă a avut probleme la naștere sau e perfect sănătos): o primă vizită de bilanț ar fi la o săptămână de la naștere/externare și apoi lunar până la un an, sau la nevoie, dacă mama sesizează vreo problemă. Fiind primul medic al bebelușului, care cunoaște și istoricul sarcinii, neonatologul este cel care poate da primele recomandări medicale, cu „bătaie lungă”.

Neonatologul îngrijește formal copiii cu vârsta 0-1 lună, ulterior copilul este preluat de pediatru sau medicul de familie. În practică însă, neonatologii au și specializare de pediatrie (majoritatea) și pot vedea copilul în continuare, iar în cazul prematurilor – care prezintă probleme speciale, neonatologul este cel care cunoaște cel mai bine istoricul medical al copilului și poate aprecia corect evoluția pacientului și coordona consulturile interdisciplinare necesare.

 

Sunt mame care încă apelează la ,,trucuri băbești’’. La ce riscuri își expun mamele copiii când aleg să nu asculte de neonatolog? Ați întâlnit vreun caz mai frapant?

Îngrijirea nou-născuților în general trebuie să fie făcută conform recomandărilor medicale, nu aplicând sfaturi de la bunici, vecini sau prieteni. Pentru că nu tot ce funcționează pentru un copil e valabil și pentru celălalt și pentru că orice informație care „circulă” este adesea deformată de interpretarea fiecăruia, deci chiar dacă pornește de la o idee bună s-ar putea să fie pusă în practică greșit.

De exemplu, e adevărat că icterul nou-născutului se ameliorează prin expunere la lumina ultravioletă, dar să lăsăm un copil nou-născut dezbrăcat la soare poate fi periculos din mai multe puncte de vedere.

În ceea ce privește prematurul, părinții trebuie să știe că acesta nu este doar un copil mai mic, ci este mult mai vulnerabil decât un copil născut la termen, el necesită consulturi medicale frecvente, trebuie supravegheat și urmărit îndeaproape pentru a evita complicațiile care pot apărea și după externarea din maternitate. Un prematur care nu este examinat la timp poate să aibă o tulburare de auz sau de vedere, nesesizată de părinți, care îl împiedică să se dezvolte normal; întârzierile cognitive și motorii sunt mult mai ușor corectate dacă intervențiile terapeutice sunt începute devreme: cu alte cuvinte, nu trebuie să așteptăm să aibă copilul 1-2 ani și să vedem că nu merge sau nu vorbește când acest lucru poate fi depistat și tratat de la 6 luni dacă sugarul merge periodic la medic.

 

„Să nu simți că pierzi controlul asupra a ceea ce ți se întâmplă”

De ce intră unele mame în depresie imediat după naștere? Există ceva ce pot face ca să evite acest potențial pericol?

Există unele variații hormonale care favorizează depresia postpartum, există și o anume structură psihică – femei mai emotive, mai introvertite, anxioase -  care le predispune la a face depresie postpartum, dar este vorba și de o insuficientă educare și informare pe care trebuie să o aibă orice femeie gravidă, care ar trebui să o ajute să anticipeze ceea ce va experimenta după naștere; dorința de a avea un copil trebuie dublată de pregătirea prenatală în ceea ce privește sarcina, nașterea, alăptarea, îngrijirea unui copil, astfel încât să înțelegi schimbările pe care acestea le aduc în viața ta și să nu simți că pierzi controlul asupra a ceea ce ți se întâmplă. O bună comunicare cu medicul obstetrician și neonatolog, cu asistentele medicale, și mai ales suportul familiei sunt esențiale pentru a depăși aceste emoții negative care pot să apară. Un psiholog specializat în acest tip de probleme este de obicei disponibil în toate maternitățile, totul e să avem deschidere, să ne recunoaștem problema și să înțelegem că e ceva normal și trecător.