Skip to main content
bf92d914-c585-498c-91cf-a44add4a4c75.jpg.webp

Furia la copii si adolescenți – Ce facem cu ea?

Miercuri 9 Septembrie 2020
„Nu știu cum să mă descurc”. O frază pe care, de obicei, o auzim după ce răspundem la o cerere de ajutor când un copil furios împinge banca în mijlocul clasei sau manifestă alt tip de comportament agresiv.

Răspunsul este simplu: Nu este ceva personal.
 
Furia nu este un semn de instabilitate emoțională. Este o emoție perfect naturală experimentată de copii, adolescenți si adulți. Este doar una dintre multele emoții care fac parte din viața noastră de zi cu zi. Furia, la fel ca dragostea, vina, anxietatea, tristețea, fericirea și alte emoții, implică o experiență subiectivă unică. La fel ca și celelalte emoții, este însoțită de reacții fizice.

Furia variază în intensitate și durată (poate fi un răspuns pe termen scurt la un eveniment specific sau poate fi cronică, fiind experimentată zilnic).

Furia este deseori o reacție la alte emoții, caz în care este considerată o emoție secundară. Dacă este secundară nu înseamnă că este mai puțin importantă. Astfel că piticii noștri pot deveni furioși ca reacție la alte emoții pe care le experimentează, ca anxietatea, rușinea, tristețea, frica, frustrarea, vinovăția, dezamăgirea, îngrijorarea, gelozia.

Copiii și adolescenții își exprimă furia în moduri diferite. Le putem recunoaște ușor furia atunci când sunt ostili sau agresivi cu alții sau când distrug fizic bunuri. Și înțelegem de ce acești copii sau adolescenți atrag atenția părinților, profesorilor, specialiștilor în sănătate mintală și sistemului juridic.
Dar sunt multe expresii ale furiei care sunt mult mai subtile și ne pot scăpa ușor din vedere. Furia din spatele acestor comportamente poate să nu fie aparentă, așa cum sunt agresiunea si violența. Cu toate acestea, comportamentele de acest tip pot conduce la dificultăți de lungă durată în relații, în imaginea de sine și în obținerea propriilor scopuri în viață.

De exemplu, un copil mic poate lovi cu piciorul în masă pentru a-și exprima supărarea provocată de gelozia pe fratele mai mare care se joacă liniștit jocuri interesante cu mama; o adolescentă de 13 ani, care este de obicei înțelegătoare, trântește ușa atunci când se întoarce de pe terenul de tenis la care tocmai a pierdut un meci sau un copil de 5 ani o lovește pe mamă peste mână atunci când i se cere să mănânce tot din farfurie.

Toate acestea sunt expresii ale furiei. 

În contrast, un adolescent consumă frecvent marijuana pentru a-și calma furia neexprimată, un altul ia note mici la școală ca o reflecție a resentimentelor pentru așteptările înalte ale unui tată care valorizează performanțele școlare superioare, iar un băiat de 10 ani cu mult simț al umorului poate deveni sarcastic în comentarii. Aceste expresii subtile ale furiei pot trece neobservate când nu sunt însoțite de ostilitate și agresiune.

Dar ambele expresii ale furiei sunt inconfortabile pentru părinte și copil deoarece conduc la tensiuni și conflicte în relațiile de familie. În special atunci când un copil manifestă furie în moduri subtile părinții pot simți confuzie și frustrare nereușind să înțeleagă aceste comportamente. 

Deși este normal să îți vezi copiii că se înfurie în anumite momente, furia devine o problemă atunci când apare des și/sau se manifestă în moduri care fac rău celorlalte persoane.

Când un copil – chiar și un copil mic – își pierde controlul și devine agresiv se poate pune la risc pe el însuși sau pe cei din jur, inclusiv părinții sau frații.

Nu este neobișnuit ca acești copii care nu își pot organiza emoțiile să își piardă controlul și să-și direcționeze distresul către persoana de îngrijire, țipând și înjurând, aruncând cu obiecte periculoase sau lovind și mușcând. Poate fi o experiență înfricoșătoare, stresantă atât pentru voi, cât și pentru copil. Copiilor deseori le pare rău de ceea ce s-a întâmplat, după ce au reușit să se calmeze.

Deci, ce puteți face?

În primul rând, să înțelegeți că acest comportament este comunicare. Un copil care este atât de depășit de situație încât nu se poate controla este un copil foarte stresat. El nu are abilitățile de a-și organiza emoțiile și a le exprima într-un mod matur. Îi poate lipsi limbajul, controlul impulsului sau abilitățile de a rezolva problema.

De multe ori părinții interpretează acest comportament al copilului exploziv ca fiind unul manipulativ. Dar copiii, în această situație, nu sunt capabili să își controleze frustrarea și furia într-un mod eficient – cum ar fi prin discuții și aflarea modului în care pot obține ceea ce vor.

Mai mult decât atât, modul în care reacționați când un copil își pierde controlul are un efect direct în modul în care va răspunde pe viitor la stres: în același fel sau dacă învață și alte modalități mai potrivite de a face față emoțiilor astfel încât să nu devină copleșitoare. Câteva sugestii:
  • Rămâneți calm. În fața unui copil furios este ușor să îți ieși din fire și să te trezești țipând la el. Dar atunci când țipați aveți mult mai puține șanse să ajungeți la el. În schimb, îl veți face mult mai agresiv și mai reactiv. Indiferent cât de greu v-ar fi, dacă vă veți păstra calmul si vă veți putea controla emoțiile puteți deveni un model pentru copilul Dvs. și să îl învățați să facă la fel.
  • Nu cedați. Nu-l încurajați să-și continue acest comportament agreând ceea ce își dorește pentru a-l face să se oprească.
  • Lăudați comportamentul potrivit. Când s-a calmat lăudați-l pentru că a putut face asta. Iar atunci când încearcă să-și exprime emoțiile verbal, calm sau când încearcă să facă un compromis în ceea ce privește dezacordul, neînțelegerile, lăudați-l pentru efortul făcut.
  • Ajutați-l să-și folosească abilitățile de rezolvare de probleme. Când copilul Dvs. nu este supărat este timpul să îl ajutați să încerce să își comunice emoțiile și să vină cu soluții la conflicte înainte de a escalada în izbucniri agresive. Îl puteți întreba cum se simte și cum crede că ar putea rezolva problema.
  • Evitați declanșatorii. Dr. Vasco Lopez, un psiholog clinician, spune că majoritatea copiilor care au izbucniri de furie frecvente le fac la momente predictibile, cum ar fi timpul pentru teme, la culcare sau când este timpul pentru oprirea activităților de joacă (indiferent că e vorba de Lego sau Xbox). Declanșatorii pot fi acele momente în care li se spune să se oprească din ceva ce le place sau când sunt rugați să facă ceva ce nu le place. Atenționările înainte de oprire (În 10 minute va fi nevoie să...”), împărțirea sarcinilor pe pași („la început puneți pantofii”) și pregătirea copilului pentru situații („te rog să ceri voie înainte de a te ridica de la masă când ești la bunica”) pot toate ajuta la prevenirea izbucnirilor de furie.
 
Articolul a fost preluat și adaptat de Carmen Orosz, psiholog clinician:
Starving the Anger Kremlin for Children Aged 5-9: A Cognitive Behavioural therapy workbook on Anger Management. Kate Collins – Donnelly si
Angry-kids-dealing-with-explosive-behavior publicat pe adresa web https://childmind.org/
 
Donează acum
DONEAZĂ PENTRU DOTAREA MATERNITĂȚILOR CU ECHIPAMENTE MEDICALE