Comportamentele de neascultare sunt frecvente la copii. Ca intensitate și gravitate, ele pot varia de la câteva comportamente răzlețe, din când în când și care nu afectează relația dintre părinte și copil, la un adevărat câmp de bătălie, în care relația este compromisă și în egală măsură copilul și părintele nu pot numi un moment plăcut petrecut împreună.

Cel mai adesea, neabordate la timp, comportamentele de neascultare ajung să se cronicizeze și să afecteze pe termen lung relația dintre părinte și copil. Există o serie de intervenții pe care le puteți face în casă, în relația directă cu copilul dvs. pentru managerierea comportamentelor de neascultare și pentru prevenirea degradării relației.

Stabiliți antecedentele și consecințele comportamentului nedorit

Fără a înțelege clar ce precede un comportament de-al copilului și în ce fel efectul / consecința acelui comportament influențează însuși comportamentul, nu veți reuși să modificați pe termen lung comportamentele vizate.

Antecedentele comportamentului sunt factori care preced manifestarea propriu – zisă a comportamentului și care determină acel comportament să se producă sau nu. Identificarea corectă a antecedentelor comportamentului nedorit, reprezintă un instrument util în prevenirea apariției comportamentelor.

Spre exemplu cu siguranță ați observat că sunt unele situații sau factori care declanșează comportamentele nedorite, de neascultare la copii. Spre exemplu, pe măsură ce copiii devin din ce în ce mai obosiți, cu atât mai greu le va fi să-și controleze comportamentele. Despre oboseală vom spune că este un antecedent al anumitor comportamente de neascultare. Sau tonul ridicat al părintelui atunci când îi cere copilului să facă un lucru, poate fi un antecedent pentru un comportament neadecvat al copilului (poate și el va începe să ridice vocea sau se va opune).

Consecințele sau efectele comportamentului nedorit reprezintă ceea ce urmează imediat după ce copilul a manifestat comportamentul nedorit. Consecințele pot fi pozitive sau negative, iar ele influențează posibilitatea ca acel comportament nedorit să fie repetat de copil. Spre exemplu, o consecință frecventă a comportamentului de întârziere a realizării temelor sau a refuzului, pot fi reproșurile sau tonul ridicat al părintelui. Pe termen foarte scurt, această consecință poate influența schimbarea comportamentului copilul (adică se va apuca să-și facă temele), dar pe termen lung este posibil ca cel mic să se obișnuiască cu tonul ridicat și cu reproșurile și să întârzie din ce în ce mai mult realizarea temelor.

Încercare și eroare

Managerierea comportamentelor nedorite ale copilului o puteți realiza identificând corect antecedentele comportamentului și efectele / consecințele lui. Dacă ați observat că în timp schema antecedente – comportament – consecințe pe care o utilizați nu are niciun efect asupra comportamentelor nedorite ale copilului, sau, mai rău, le agravează, este necesar să analizați din nou antecedentele și consecințele și să stabiliți cum altfel ați putea acționa. De cele mai multe ori a fi părinte se poate încadra într-un lung șir de încercări și erori în relația cu copilul și în ceea ce privește corectarea comportamentelor nedorite. Dacă observați că nu se modifică în bine comportamentele copilului iar relația cu acesta se degradează, poate este timpul să încercați altă strategie.

Spre exemplu, gândiți-vă la următoarea situație, cu care destul de mulți părinți se confruntă: refuzul copilului de a-și face temele. Antecedentul comportamentului nedorit (refuzul propriu – zis) ține inițial chiar de solicitarea părintelui de a începe să-și facă temele. Copilul refuză, iar consecințele țin de solicitarea repetată din partea părintelui, probabil ridicarea tonului (atunci când se lovește de refuzurile repetate), amenințarea cu pedeapsa sau retragerea de beneficii etc. Așa cum se întâmplă de obicei, copilul se va apuca până la urmă de teme, dar plângând, țipând sau părintele fiind furios sau epuizat. Cu astfel de situații zilnice ca cea descrisă mai sus, este imposibil ca relația dintre copil și părinte să nu fie afectată. Dacă observați că săptămâni și luni la rând, situația se repetă aproape zilnic, din ce în ce mai intens, este timpul să vă gândiți la modificarea antecedentelor sau a consecințelor. Adică pe scurt, să încercați și alte strategii.

Nu trebuie să aveți toate răspunsurile la dvs. în ceea ce privește creșterea copilului și nici nu le veți avea, de altfel. Ce vă poate ajuta în a găsi cea mai potrivită strategie în relație cu copilul: cărțile pe subiecte legate de creșterea copilului, articole de specialitate, consultarea cu persoane apropiate, consultarea unor specialiști (psiholog, psihiatru).

Cărțile pe subiecte legate de creșterea copilului sau articolele de specialitate conțin numeroase sugestii de strategii pe care să le aplicați în relația cu copilul cu scopul modificării comportamentelor nedorite. Uneori, poate funcționa să discutați cu o persoană apropiată sau cu o cunoștință care s-a confruntat cu situații asemănătoare și care vă poate oferi câteva sugestii de strategii pentru abordarea comportamentelor nedorite. Iar atunci când situația devine dificil de gestionat în interiorul familiei, puteți apela și la sprijin specializat (psiholog sau psihiatru).

În funcție de gravitatea sau intensitatea comportamentelor nedorite, veți putea sau nu să găsiți o soluție rapidă și eficientă. Important este să încercați diverse strategii până când constatați ce funcționează cu adevărat cu copilul dvs., având în același timp în vedere menținerea relației pozitive cu acesta.

Articol scris de Patricia Aramă, psiholog clinician