Părintele elicopter

marți 21 decembrie 2021
A fi „părinte elicopter” este o metaforă pentru a descrie părintele care pare să „zboare” întotdeauna peste copilul său pentru a preveni posibilele pericole și dificultăți. Ce explică această atitudine și care este impactul asupra copilului?

Un părinte supraprotector

Părintele elicopter tinde să fie supraprotector. Chiar dacă o face de dragul copilului său, acest comportament poate afecta independența și încrederea unui copil mic. Există mai multe motive pentru care un părinte ar putea dori să încerce să evite toate problemele pentru copilul lui.
  • Unii părinți vor să evite să-l rănească pe cel mic sau nu doresc ca acesta să experimenteze emoții negative. 
  • Alții își protejează în exces copilul pentru a-și calma propria anxietate.
  • Dorința de performanță îi poate determina pe părinți să facă acest lucru. Vor să fie cei mai buni în calitate de părinte sau vor să-și împiedice copilul să facă greșeli.
Untitled-design-(23).png

Nevoia de autonomie a copilului

Desigur, părintele elicopter acționează cu bune intenții, dar supraprotejarea copilului poate fi în detrimentul dezvoltării lor. Într-adevăr, un copil trebuie să trăiască diverse experiențe și să exploreze singur lumea pentru a deveni mai independent, a-și dezvolta încrederea și a învăța să-și gestioneze emoțiile. Aceasta înseamnă că copilul trebuie să experimenteze succese ... dar și eșecuri.
Este normal ca uneori copilul să întâmpine dificultăți. Rolul părintelui este să-l ajute să găsească soluții.
În mod neintenționat, părintele elicopter îi trimite copilului mesajul că lumea nu este sigură pentru elCopilul înțelege atunci că nu poate face față și că nu este capabil să facă lucrurile singur.

Protejați fără supraprotejare

Iată câteva strategii pentru a vă ajuta să vă creșteți copilul fără a-l proteja excesiv:
  • Îndrumați-vă copilul. Luați în considerare însoțirea copilului în loc să faceți lucruri pentru el. Arătați-i acțiunile de făcut pentru a reuși într-o sarcină precum îmbrăcarea, mersul singur la joacă sau folosirea ustensilelor.
  • Ajutați-l să-și depășească dificultățile și să-și repare greșelile. Când copilul explorează și face greșeli, el învață. Dacă își varsă paharul cu lapte, invită-l să curețe. Dacă este supărat sau furios, ajută-l să-și exprime sentimentele în cuvinte. Și dacă copilul s-a certat cu un prieten, ajutați-l să vadă cum ar putea să-și rezolve problema.
  • Învățați-l să-și asume riscuri calculate. Oferiți-i copilului provocări realiste pentru vârsta lui sau întrebați-l ce provocare ar dori să depășească, cum ar fi să urce pe toboganul mare din parc sau să învețe cum să răzuiască un morcov. Apoi ghidați-l prin provocări, dar fără a face lucruri pentru el.
  • Rămâneți încrezător. Amintiți-vă că părinți perfecți nu există. Fiți încrezător în propriile abilități și în cele ale copilului.
  • Informați-vă. Adaptați-vă intervențiile la vârsta, personalitatea și nevoile copilului. Puteți obține informații din reviste, site-uri web și cărți specializate pentru a cunoaște diferitele etape ale dezvoltării copilului. Astfel veți afla, de exemplu, la ce vârstă poate dormi într-un pat mare sau să urce și să coboare singur scările.
  • Împărtășiți-vă preocupările. Vorbiți cu cei din jurul (de exemplu: partener, prieteni, bunic) despre temerile sau despre emoțiile pe care le simțiți atunci când copilul întâmpină o dificultate. Acest lucru vă poate ajuta să reduceți îngrijorarea. Nu ezitați să căutați ajutor profesional dacă grijile sau anxietatea sunt prea mari.
 
La aproape orice vârstă, un copil este capabil să facă față anumitor sarcini care sunt în puterea lui. Dar, uneori, adulții uită acest aspect. De îndată ce apare o problemă,  părinții „elicopter” se grăbesc imediat să protejeze copilul și rezolvă singuri problema. Copiii trebuie să trăiască o varietate de experiențe și să facă greșeli pentru a-și dezvolta autonomia și încrederea.
 
Gina Bălan - psihoterapeut de familie, psiholog educațional