La final de an, amintirile lunilor ce au trecut sunt mai vii ca oricând. Pentru echipa Salvați Copiii România fiecare astfel de ocazie de a trage linie și de a plănui viitorul este poate cea mai prețuită doză de energie și motivație. Când ne uităm în urmă și vedem chipurile copiilor care astăzi pot visa la o viață mai bună, obiectivele de mâine devin cu atât mai importante. Și fiindcă toate reușitele noastre se datorează oamenilor minunați care ne susțin, ne-am gândit că ar fi potrivit să vă bucurăm sărbătorile cu câteva povești frumoase ale unora dintre micuții pe care Salvați Copiii România îi ajută să ducă o copilărie mai ușoară.

Căsuța din pădure

La margine de pădure, nu departe de cel mai mare oraș al țării, trăiesc într-o căsuță mică și ponosită trei frați împreună cu mama lor. Pare începutul unui basm desprins din cărțile de povești, însă în realitate este viața lui Nicușor, a lui Ionică și a Ioanei. Puținul pe care îl au provine din munca mamei și a lui Nicușor, cel mai mare dintre frați. Banii sunt puțini, masa este deseori goală, plita crăpată e încălzită cu lemne adunate din pădure, iar pe jos podeaua este de fapt... pământ.

Cei trei fac însă eforturi pentru a continua școala și înțeleg că doar prin muncă și educație își vor putea permite o viață mai bună pentru ei și mama lor. Iar programele de suport educațional ale Salvați Copiii îi ajută să țină pasul cu școala, pentru a nu fi nevoiți să abandoneze înainte de a își construi un viitor.

Ana, sau o poveste despre curaj

La doar 16 ani, Ana a trăit prin atâtea greutăți ce ar putea îngenunchia un adult trecut prin viață. Este victima violenței în familie și a crescut printre scandaluri, exces de alcool, sărăcie, foame, abuz emoțional și chiar bătăi. În timpul unui acces de furie al tatălui, și-a asumat violența fizică pentru a își salva fratele și sora, ambii mai mici decât ea. A fost însă abuzul ce a pus capac suferinței iar Ana a avut imensul curaj de a pleca de acasă și de a cere ajutor.

Salvați Copiii România i-a fost alături pentru plângerile intentate la Poliție, pentru ajutorul oferit de Protecția Copilului și pentru plasarea Anei într-un centru de plasament. Astăzi, Ana visează să devină jurnalist. Premiantă încă din clasa I, s-a agățat de educație ca de un colac de salvare și privește cu optimism către viitor.

Deja adult la doar 14 ani

Marius și cei trei frați mai mici ai săi nu au mers niciodată la școală. Locuiesc împreună cu familia în case abandonate, se mută frecvent, iar Marius a fost nevoit să înceapă munca la doar 14 ani, pentru a-și ajuta tatăl să aducă banii pentru minimul necesar.

Campania Vreau să învăț este cea care l-a adus pe Marius în familia Salvați Copiii. Își dorește foarte mult să învețe și vine la Centrul Educațional de două ori pe săptămână, urmând să fie înscris și în programul A Doua Șansă. Și-ar dori ca din toamnă toți frații lui să poată merge de asemenea la școală, desi situația materială a familiei nu este deloc una favorabilă. Marius este doar unul dintre copiii care privesc viitorul diferit datorită accesului la educație. Pentru el și frații lui, viața de adult poate să nu fie măcinată de aceleași greutăți care le-au umbrit copilăria.

Universul literelor, deschis abia la 16 ani

Pentru M., scrisul și cititul au fost mistere până la 16 ani. Povestea ei este povestea a zeci de mii de copii cu părinți plecați la muncă în străinătate, a căror copilărie a fost fragmentată de dor, lipsa îndrumării și provocările emoționale greu de depășit.

Abia când părinții au câștigat suficienți bani pentru a se întoarce acasă și a îi asigura stabilitate, M. era deja adolescentă și călătoria sa educațională a pornit la Centrul Salvați Copiii. După un an de mers la școală și efort ghidat îndeaproape de către învățătoarea Centrului educațional, M. a învățat scrisul și cititul, fiind diagnosticată între timp și cu dislexie. Continuă școala și activitățile cu învățătoarea sau cu voluntarii Salvați Copiii atât fizic cât și online: citește, transcrie texte, învață tabla înmulțirii, și speră că astfel se va descurca mai bine în viață. Își dorește ca la rândul ei să le ofere copiilor educația atât de necesară, când va avea propria familie.

Violeta, copilul bunicilor

La scurt timp după naștere, Violeta a fost lăsată de mamă în grija bunicilor. Cu greutăți, cei doi bunici iubitori au crescut-o pe Violeta oferindu-i tot ce au putut mai bun, fără să ceară ajutor financiar. Dificultățile au apărut însă când Violeta trebuia să înceapă școala, iar mama nu era de găsit pentru a oferi semnătura de înscriere în sistemul educațional.

Salvați Copiii i-a ajutat pe bunici să o înscrie pe cea mica la școală și a primit-o în Programul de pregătire estivală. Violeta se descurcă foarte bine atât la ore cât și la Centru Educațional, știe deja să calculeze până la 10, silabisește și inventează povești care mai de care mai frumoase. Anul acesta, Salvați Copiii a ajutat-o pe Violeta și cu rechizite și hăinuțe, pentru ca bunicii ei să poată cheltui puținii bani pe mâncare și medicamente.

Poveștile Salvați Copiii sunt, în primul rând, despre speranță.

Speranța că toți copiii pot să aibă un viitor senin dacă primesc toate șansele de a se dezvolta armonios fizic, emoțional și educațional. Speranța că suntem înconjurați de oameni cu suflet mare ce se implică în cauzele noastre #ZideZi. Speranța că acolo unde există o comunitate de oameni ambițioși, imposibilul devine realizabil și mâine este șansa perfecta pentru a încerca din nou.