Am trecut de etapa controverselor legate de posibilitatea ca un copil să resimtă stresul, pe motivul că aceștia nu au motive serioase de îngrijorare. Nu mai există îndoieli nici în ceea ce privește impactul acestei emoții la nivelul sănătății fizice: creșterea tensiunii arteriale, obezitate, boli cardiace, slăbirea sistemului imunitar, în general. Iar problemele de sănătate mentală devin din ce în ce mai frecvente în rândul copiilor și adolescenților.
 
În acest context, tocmai pentru a preveni aplicarea consecințelor menționate mai sus, este util ca părinții să aibă câteva informații de bază de aceea legată de sprijinul pe care îl pot acorda copiilor care experimentează această emoție cu o intensitate și/sau frecvență care le afectează funcționarea zilnică.
 
Stresul poate să apară din motive banale pentru adult, căci nu este generat de o situație în sine, ci de felul în care copilul o percepe și își evaluează resursele de a-i face față. Cu alte cuvinte, atunci când copilul anticipează că nu se va descurca într-o anumită situație, apar și motivele de stres. Pentru copii chiar și anumite schimbări pozitive pot să reprezinte o sursă de stres, de exemplu, mutatul la o casă nouă sau nașterea unui frate/soră. Spre deosebire de acestea, certurile dintre părinți sau divorțul sunt motive frecvente și ușor de perceput de către adulții din jur. Școala poate fi un alt context generator de stres, fie că este legat de dificultatea copilului de a-și face prieteni, de relațiile cu profesorii sau de dificultatea temelor și notele la teste.
 
Pe măsură ce cresc, adolescenții se confruntă cu mai multe surse de stres, de data asta corelate mai degrabă cu contexte sociale largi: îngrijorările lor pot fi generate de fenomene variate, de la bullying la încălzire climatică. Grupul de prieteni poate contribui la atenuarea stresului, oferind oportunitatea de împărtășire și normalizare. În același timp poate reprezenta și un factor suplimentar de îngrijorare legată de încercarea adolescentului de a se integra și a manifesta comportamentele acceptabile pentru grup (uneori acestea presupun fumat, consum de droguri/alcool), de a-și găsi o parteneră/partener.
 
Stresul la copii și adolescenți are manifestări diferite în comparație cu adulții, dar putem identifica anumite semnale care să indice că e nevoie să intervenim și să sprijinim gestionarea lui adecvată.

• iritabilitate și furie: copii nu reușesc să exprime întotdeauna în cuvinte ceea ce îi deranjează, uneori nici nu conștientizează motivele emoțiilor lor. Dar ne putem da seama cu ușurință de dispoziția lor datorită faptului că sunt mai provocatori și se enervează mai repede.
• schimbări în comportament: un copil introvertit care devine exploziv sau un copil activ care preferă să petreacă mai mult timp în casă
• dificultăți de somn: oboseala, dificultățile de adormire sau chiar faptul că un copil doarme mai mult decât de obicei
• neglijarea responsabilităților: fie că este vorba de neglijarea temelor sau a responsabilităților casnice, fie că este vorba de faptul că amână și preferă să stea pur și simplu, fără să facă nimic
• schimbarea obiceiurilor alimentare: mâncat prea mult sau prea puțin
• îmbolnăviri frecvente sau manifestări somatice: dureri de cap sau de stomac, vizite frecvente la cabinetul medical al școlii.

 
Când părintele observă astfel de manifestări este momentul de a investi timp, alături de copilul său, în învățarea unor strategii de gestionare a stresului, care este de fapt nu numai o cale de a rezolva o situație punctuală,  ci o achiziție importantă pentru parcursul întregii vieți. Și nu de puține ori, părinții realizează că astfel de metode au efecte pozitive și pentru ei.

• somn suficient: sunt recomandate 9-12 ore de somn pentru un copil de 6-12 ani, iar pentru adolescent aproximativ 8-10 ore. Asigurarea acestor ore de somn cel mai adesea este afectată de folosirea device-urilor, de aceea nu este recomandabil ca acesta să  stea în dormitorul copilului peste noapte.
• activitatea fizică, de cel puțin 1 oră pe zi, este recomandată pentru copiii cu vârste între 6 și 17 ani.
• discutarea situației stresante cu o persoană de încredere îl poate ajuta pe adolescent să identifice o altă perspectivă asupra situației și, implicit, modalități adaptative de abordare a ei.
• consemnarea într-un jurnal poate fi folosită în diverse variante: fie de exprimare a îngrijorărilor legate de situația stresantă (fiind un a variantă de discuție cu sine în lipsa unei alte persoane de încredere care permite diminuarea emoției și identificarea unei perspective mai raționale asupra situației), fie de evidențiere a lucrurilor pozitive, pentru care este mândru sau recunoscător (în acest fel realizându-se o contracare a generalizarilor și catastrofizărilor pe care copilul tinde să le facă - ”nimic nu merge bine”, totul este groaznic”)
• activități plăcute, care să îi relaxeze, fie că este vorba de timp nestructurat de joacă, fie de cântat la instrumentul muzical preferat sau orice alt hobby. Este important să existe un echilibru între activitățile structurate în care este implicat copilul, chiar dacă este vorba de activități plăcute și distractive, și momentele de liniște, de timp la dispoziția lui.
• timpul petrecut în aer liber este de asemenea important, așadar nu ezitați să ”transferați” cât mai multe activități posibil în parc: citit, picnic, teme etc.

 
Așa cum spuneam, părintele poate învăța alături de copil astfel de strategii, fiind important să le practice el însuși pentru a le modela și la copii. Obiceiurile sănătoase ale părinților vor fi mai ușor preluate, prin imitație, de către copii.

• Verbalizarea modalităților prin care încearcă să facă față stresului propriu. Primul pas este recunoașterea, în fața copilului, că și ei se confruntă cu situații stresante și normalizarea acestei emoții, urmat de descrierea felului în care încearcă să îi facă față. Este important de menționat inclusiv strategiile dezadaptative folosite sau faptul că nu întotdeauna reușește să reacționeze sănătos când este stresat (cu siguranță că există  și astfel de exemple, unele poate la care copilul a fost martor). 
• Oferirea oportunității de a-și rezolva singuri problema în ciuda impulsului de a atenua cel mai mic disconfort pe care îl simt. În încercarea de a-i ajuta să le fie bine pe termen lung, părinții îi pot priva pe copii de șansa de a învăța diverse metode de gestionare a stresului, care să fie potrivite pentru ei. Faptul că îi lăsăm pe cont propriu, atunci când este vorba de probleme mai puțin importante, le va da încredere că se pot descurca în situații dificile.
• Apelul la resurse online, mai ales în contextul în care copii petrec pe diverse device-uri accesând conținuturi media discutabile. Având ca obiectiv căutarea, împreună, a unor informații relevante despre gestionarea stresului, părinții pot folosi această ocazie pentru a discuta cu copilul despre aspecte legate de cyberbullying și siguranța pe internet.
• Disputarea gândurilor negative, (”sunt prost, nu voi lua niciodată o notă de trecere la matematică nimic nu merge bine”) nu prin exprimarea dezacordului și contrazicerea discursului negativ al copilului, ci mai degrabă prin apelul la dovezi din experiența anterioară a copilului (”hai să cum ai reușit să prinzi echipa de baschet: deși ai vrut să abandonezi după primele antrenamente, ai exersat mult și ai fost selectat în echipă).

Și, în cele din urmă,  nu uitați că la nevoie, puteți apela întotdeauna la specialiști care să vă ajute pe dvs. și pe copil, în identificarea unor soluții potrivite de a trece prin situații generatoare de stres.
 
 
Traducere și adaptare: Geta Costescu, psiholog clinician
 
Resurse bibliografice
APA: Stress won’t go away? Maybe you are suffering from chronic stress
National Institute of Mental Health: 5 Things You Should Know About Stress
APA: Children’s mental health is in crisis

Sursa foto: innerwhispers / Pixabay