Reîncepe școala: pregătirea atentă face adaptarea ușoară

joi 2 septembrie 2021
Pentru mulți copii și părinți vacanța de vară a fost o pauză binevenită, după un an școlar impredictibil și stresant. Numai că vacanța se apropie de final și vine momentul să îi pregătim pe copii pentru o nouă tranziție.

Probabil că o parte dintre copii se vor reîntoarce la școală cu nerăbdare și entuziasm, în timp ce pentru alții revenirea va fi mai dificilă,  fie pentru că vor sta departe de cei dragi, fie pentru că s-au obișnuit cu confortul școlii online (evitarea deplasărilor, exigențe academice mai scăzute, posibilitatea de a efectua alte activități în paralel etc.). În loc să ignore sau să minimizeze neliniștile acestora din urmă, părinții pot să îi ajute încă de pe acum făcând mici pași care să vină în sprijinul lor:

 1. Discutații deschis cu ei despre faptul că în ciuda relaxării din această vară, pandemia nu a trecut și numărul de cazuri de infectări crește din nou. Desigur că nu este cazul să le oferim toate detaliile legate de situația epidemiologică, dar merită spus că oricât ne-am dori, probabil că și următorul an școlar, chiar dacă nu va fi la fel de haotic și dezorganizat, nu va fi totuși unul obișnuit. Spuneți-le cum se preconizează în acest moment că va începe anul școlar (prezență fizică, purtarea măștii), dar exprimați clar posibilitatea ca lucrurile să se schimbe, și asigurați copilul că îl veți ține la curent cu modificările în măsura în care acestea apar.

În același timp, este extrem de important, nu doar să vorbim, dar mai ales să ascultăm îngrijorările și întrebările copilului. Ajutați-l să-și clarifice emoțiile, să formuleze problemele pe care se așteaptă să le întâmpine. Simplu fapt că îi oferiți contextul de a-și exprima anxietatea face ca această emoție să scadă, cu condiția însă să fiți calm, să puneți cât mai multe întrebări deschise, să acceptați/normalizați ceea ce simte copilul și să vă exprimați sprijinul pentru depășirea problemelor anticipate. Nu îi promiteți copilului că nu vor exista dificultăți, ci doar să îl asigurați că le veți depăși împreună. Puteți să îi oferiți această siguranță inclusiv prin mici gesturi concrete: mângâiați-l, îmbrățișați-l, stați alături pe canapea și urmăriți un film împreună.
Pe de altă parte, pe lângă a-i fi alături, îl puteți învăța pe copil cum ar putea să facă față singur îngrijorărilor,  ce ar putea să facă să se simtă mai bine: exprimarea dificultăților sub forma unor proiecte artistice (inventarea de povești, pictură), lectură, muzică, mișcare - în general, implicarea în activități plăcute.

2. Pentru copiii care anul trecut au învățat on-line, luați în considerare faptul că ei au stat cu familia în permanență, că ați petrecut mult timp împreună. Așadar separarea poate fi dificilă mai ales pentru preșcolari care nu au prea multă experiență departe de părinți.

Ca de obicei, exersarea poate ajuta și de această dată. Înainte de începerea școlii încercați să organizați pentru copil cât mai multe oportunități de a se întâlni cu alți copii. De asemenea, puteți să îi lăsați pur și simplu la un loc de joacă sau să le oferiți timp cu alți membrii ai familiei pe care nu îi văd prea des. Obiectivul este de a-i reobișnui cu sentimentul că sunt departe de dvs., și că, deși acest lucru ar putea fi dificil, este o situație căreia îi pot face față.

3. Stabiliți o rutină pentru pregătirea și plecarea spre școală și începeți încă de pe acum să o puneți în practică. Stabiliți și respectați ora de trezire, precum și ora de plecat de acasă. Fiți însă pregătit ca ea să nu funcționeze de la prima încercare și să luați în considerare faptul că va fi nevoie de o perioadă de adaptare.
Rutina în sine și respectarea ei necesită însă organizare. Or, este dificil să îi faceți pe copii să fie mai organizați, mai ales după o perioadă relativ lipsită de structură clară, cu multe întrepătrunderi și adaptări între activitățile și nevoile tuturor membrilor familiei. 
 
În trecerea spre implementarea unei rutine ne ajută să avem în vedere câteva principii de bază:
  1. este important să avem o imagine clară asupra programului pe care ne dorim să îl punem în practică. Asta înseamnă să știm pașii exacți pe care vrem să îi urmăm în fiecare zi, care este durata și  succesiunea lor aproximativă. Așteptări generale, de tipul ”să fim mai organizați dimineața” ar putea să ducă la mai mult haos căci fiecare membru al familie are perspectiva sa asupra unui program organizat. Așadar o discuție de familie, în care să exprimăm clar așteptările și să agreăm responsabilitățile fiecăruia este un punct de plecare absolut necesar. Poate fi și o oportunitate de a petrece timp de calitate împreună dacă adăugăm un moment creativ/artistic în care dezvoltăm diverse materiale suport (indicii) pentru rutina agreată. Poate fi vorba de desene sau fotografii care să redea pas cu pas activitățile zilnice, liste de verificare pentru anumite activități/momente ale zile (ex. Micul dejun cu toate momentele lui, de la așezatul farfuriilor până la spălatul vaselor; efectuarea temelor de la verificarea orarului de a 2-a zi și până la pregătirea ghiozdanului). Esența este să împărțim o activitate în pași cât mai mici și concreți, cum ar fi: ordine în cameră înseamnă să pun hainele pe care le port pe scaun, hainele curate le împachetez și le pun în dulap, cărțile sunt pe etajeră, caietele le pun în sertarul biroului, iar jucăriile le așez în cutii.
  2. Exersarea este un alt principiu care permite formarea unei rutine. Pe măsură ce repet aceiași pași de mai multe ori, ei se automatizează și dispare treptat nevoia de a apela la diverse indicii. În această etapă de exersare este important să avem în vedere ca, după ce îi demonstrăm copilului ce și cum trebuie să facă, pentru început ar trebui ca împreună cu el să urmăm pașii stabiliți.
  3. Nu uitați că formarea unei rutine este un proces de învățare care nu va funcționa perfect de la prima exersare, de fapt nu va funcționa perfect niciodată. Așadar e bine să vă setați așteptări realiste și să fiți pregătiți să treceți cu vederea micile scăpări neintenționate din partea copilului, cu atât mai mult cu cât observați că el depune efort și se străduiește să urmeze rutina stabilită.
  4. Fiți pregătiți să adaptați rutinele și modul de organizare, astfel încât el să fie eficient și funcțional, chiar dacă nu este perfect. Astfel, dacă copilul preferă să își păstreze caietele pe birou și nu în sertar, acceptați propunerea lui, atâta timp cât le poate găsi cu ușurință, chiar dacă imaginea locului de teme nu corespunde cu imaginea dvs. despre un spațiu de lucru ordonat.
  5. Și, ca de fiecare dată când vine vorba de copil, cel mai important este să rămâneți calm: oricât de neașteptată și frustrantă ar fi situația în fața căreia vă pune copilul faceți un pas înapoi și nu escaladați situația. Emoțiile dvs. nu vor face decât să genereze emoții asemănătoare și la copil, fără a soluționa eficient și adecvat problema apărută. Înainte de a reacționa, luați-vă un timp în care să vă gândiți care vă este obiectivul și care este miza unei dispute cu copilul. Amintiți-vă mereu că  este vorba de un copil care învață, care nu trebuie să fie perfect și că modelul dvs. de reacție este mai important decât orice rutină v-ați dori să o urmați.
4. Vizitați școala, fie că vă jucați în curtea școlii, fie că vă plimbați în jurul ei și discutați despre cum arată. Sau poate chiar reușiți să vă întâlniți cu un profesor. Orice abordare este utilă pentru începutul anului.

Chiar și așa, s-ar putea să dureze puțin până când copilul ajunge să se simtă confortabil la școală. Așa cum trecerea activităților în online și limitarea contactelor sociale a fost dificilă, la fel și revenirea la ”normal” nu se va face de la sine. Pe de altă parte nu ar trebui să uităm că, de obicei, septembrie este o lună de adaptare. Abia după 3-4 săptămâni ne putem da seama dacă de data aceasta copii au nevoie de ceva sprijin suplimentar. Sunt însă șanse mari ca cu o pregătire adecvată și  timpurie, adaptarea să fie  mai ușoară și mai rapidă pentru copil.
Traducere și adaptare de psiholog clinician Geta Costescu după:
www childmind.org
www.littleotterhealth.com