Pentru că vaccinarea a fost și va rămâne mereu un subiect sensibil, Salvați Copiii România își dorește să vină în sprijinul părinților cu toate informațiile esențiale ce răspund la întrebări precum: Îi va pune viața în pericol copilului meu? Sunt mai importante beneficiile decât riscurile? A fost suficient de bine testat? Poate fi totul bine pe moment și să apară probleme în anii viitori?

Mai mult, fiindcă anxietatea se transmite și copiilor, care depind de adulții din mediul familial și educațional pentru astfel de decizii, am considerat important încă din prima clipă să aducem împreună multipli specialiști cu autoritatea necesară pentru a construi un tablou obiectiv, punând în lumină toate aspectele problemei. În ultimele luni, am organizat dezbateri online, am răspuns la întrebări, am oferit explicații argumentate, și le suntem în continuare alături părinților care își doresc să ia o decizie informată în privința sănătății copilului lor. În luna noiembrie, când Salvați Copiii a organizat cea mai recentă discuție live privind vaccinarea copiilor cu multipli specialiști, domnul Radu Szekely, consilierul Ministerului Educației, anunța că 68% dintre școli funcționează cu prezență fizică, respectând normele privind procentul de profesori vaccinați. Însă pentru a ne putea baza pe menținerea școlilor deschise și cât mai puține cazuri de Covid-19 ce ar putea duce la mutarea unor clase în mediul online, nu doar vaccinarea profesorilor este importantă. Copiii sunt o categorie de risc crescut, fiindcă intră în contact cu un cumul de tipologii de persoane, de vârste diferite, cu stiluri de viață distincte și cu un număr de contacte extinse care pot fi purtători ai bolii – colegii din acceași clasă și familiile lor, elevii din alte clase, profesori, personalul auxiliar, etc.

În plus, copiii de vârste mici pot avea dificultăți mai mari în a respecta normele de igienă, de distanțare și de purtare corectă a măștii, nu din rațiuni de disciplină, ci fiindcă pur și simplu nu au încă vârsta necesară pentru a înțelege importanța acestor lucruri. De exemplu, un copil de 6-7 ani nu va avea responsabilitatea naturală de a ridica mereu masca pe nas dacă aceasta alunecă în timp ce vorbește sau se joacă. Vaccinul este așadar o modalitate prin care le putem oferi copiilor noștri un grad ridicat de protecție dincolo de eforturile pe care le facem în privința igienei și socializării.

Și în țara noastră vaccinul a fost primit destul de bine de adolescenți, care au capacitatea de a înțelege ceea ce implică vaccinul și pot lua decizii de unii singuri. Domnul Radu Szekely anunța în cadrul evenimentului online menționat anterior că „aproximativ 360.000 de elevi, peste 30% dintre cei eligibili pentru vaccin (plus 12 ani), erau vaccinați acum o săptămână, când s-a făcut ultimul bilanț. În ultimele zile, s-au vaccinat 8.000 de copii pe zi, suntem pe calea cea bună.” Însă odată cu apariția variantelor de vaccin și pentru copiii între 5 și 12 ani, s-au născut și mai multe întrebări din partea părinților îngrijorați.

De ce diferă vaccinul pentru copii față de cel pentru adulți?

Este important să înțelegem în primul rând că vaccinul adaptat copiilor nu este doar aceeași formulă administrată adulților, care este acum declarată automat sigură și pentru copii. Cercetătorii abordează diferit testele în privința copiilor față de adulți, fiindcă sunt luate în calcul două aspecte majore: doza administrată și răspunsul imun.

În cazul copiilor, sistemul imunitar este mult mai activ și mai agresiv decât în cazul adulților. Este, de altfel, și unul dintre motivele pentru care majoritatea copiilor care suferă de Covid-19 fac forme moderate sau ușoare. Acest lucru nu înseamnă însă că efectele nocive ale bolii nu se fac resimțite pe termen lung, iar cercetătorii trebuie să analizeze în ce măsură vaccinul este suficient de capabil să îi protejeze pe cei mici de virus, luând în calcul modul specific în care funcționează sistemul lor imunitar.

Dintre toate tipurile de vaccin disponibile pentru adulți - Oxford/AstraZeneca, Pfizer BioNTech, Moderna și Janssen (Johnson & Johnson) - în prezent copiii și adolescenții între 5 și 18 ani din România pot beneficia doar de vaccinarea cu Pfizer. Compania a anunțat recent că în 2022 va putea oferi soluții de vaccinare și pentru categoriile de vârsta 6 luni - 2 ani și 2 ani – 5 ani. Vaccinul pentru copii creat de Moderna este și el aprobat, pentru moment doar în Statele Unite ale Americii, în timp ce AstraZeneca și Johnson & Johnson încă derulează studii și nu au primit aprobări oficiale.

Cum se testează un vaccin pentru copii?

Studiul desfășurat de Pfizer s-a derulat timp de mai multe luni, pe categorii de vârstă diferite: 4.600 de copii între 5 și 11 ani și 2.200 de copii între 12 și 15 ani. După o serie de analize de rutină și măsurători de bază precum înălțimea, greutatea și semnele vitale, două treimi dintre copii au primit două doze de vaccin, conform protocolului de vaccinare la interval de 21 de zile, iar ceilalți copii au primit un placebo. Doza administrată copiilor până la 11 ani a fost de o treime din cea administrată adulților, în timp ce copiii peste 12 ani au primit aceeași doză ca adulții.

Pe lângă analizele de sânge prelevate înainte și după fiecare vaccin, prin care se urmăresc aspecte ce țin de sănătatea tuturor organelor (inimă, rinichi, ficat, etc.) și de răspunsul imun, copilul sau unul dintre părinți trimite zilnic actualizări către echipa studiului, înregistrând orice reacții precum roșeață, iritații ale pieții, febră, dureri, palpitații. Conform protocolului, sunt organizate vizite de urmărire timp de până la doi ani după ce copilul primește vaccinul inițial.

Orice vaccin creat, indiferent de formulă, de tehnologie sau de compania care derulează dercetarea și studiile, urmează același proces obligatoriu ce include următorii pași: etapa de cercetare, etapa pre-clinică, etapa de dezvoltare clinică, analiza și aprobarea, producția, controlul de calitate. În cadrul etapei de dezvoltare clinică au loc de regulă trei etape de studii – în faza 1 testele se fac pe un mic grup de persoane, în faza 2 studiul se extinde pe un număr mai mare de persoane ce respectă cristeriile de vârstă și stare de sănătate vizate de formula vaccinului, iar în faza 3 vaccinul este testat pe grupe mari, de mii de oameni, pentru a se verifica riscurile de efecte adverse și gradul de eficacitate. Toate aceste procese pot dura mai mult sau mai puțin, în funcție de o mulțime de factori, printre care și rezultatele din fiecare fază de testare. Autoritățile au însă capacitatea de a grăbi aceste procese, fără a elimina unul dintre ele, atunci când vaccinul este creat pentru a stopa o boală ce pune în pericol sănătatea întregii populații și este considerată un risc prioritar.

Complicațiile sunt un risc real?

Specialiștii consideră că este normal ca în cazul copiilor să apară mici reacții adverse după vaccin de tipul durere ușoară a brațului în special în zona înțepăturii și oboseală sau somnolență. Pot să apară și dureri de cap, febră, frisoane și dureri musculare, care dispar însă după 48 de ore. Medicii descriu aceste simptome ca fiind similare cu ceea ce simțim atunci când suntem foarte răciți – ne doare tot corpul, putem avea dureri de cap și un nivel scăzut de energie.

În urma studiului Pfizer, efectele secundare s-au încadrat în aceste așteptări și în eșantionul de 2.300 de copii participanți la studiu nu s-a înregistrat niciun caz de miocardită, complicația de care se temeau cele mai multe persoane. Frecvența cu care apare această complicație este extrem de redusă, de aproximativ șapte la un milion și s-a înregistrat mai des la adolescenți, adulți tineri și la bărbați. Miocardita sau pericardita apărută în urma vaccinării este ușoară în aproape toate cazurile și se tratează rapid.

Dr. Mihai Craiu, Medic Pediatru, explică faptul că miocardita este mai frecvent întâlnită ca o complicație a bolii decât a vaccinării: „Miocardita pe care o produce boala, în cadrul sindromului inflamator multisistemic: dintr-o mie de infectați, un copil poate să facă sindrom inflamator multisistemic. Deci probabilitatea de a face ceva rău de la vaccin este de zece ori mai mică decât de la boală. Iar de la boală nu e ușoară și nu trece în câteva zile. Toți pacienții cu miocardită postvaccinală - unii dintre ei nu au ajuns la spital -, dar cei care ajuns la spital, cel puțin copii sub 18 ani, nu a murit niciunul. Pe când de sindrom inflamator multisistemic, în Statele Unite, din 4.700 și ceva de copii, din păcate au fost peste 40 de decese.”

O situație similară apare și în cazul temerilor legate de scăderea fertilității la fetele vaccinate. „Este un scenariu care pleacă de la similitudinea unei anumite structuri proteice care e necesară pentru a menține sarcina (...), se numește sincițină, seamănă o anumită porțiune din această structură antigenică cu o porțiune a zonei de Spike (proteina Spike din virusul SARS-CoV-2 - n.r.). Și a fost emisă ipoteza că, dacă anticorpii împotriva porțiunii ăleia din proteina Spike ar afecta sincițina, este posibil să scadă fertilitatea.”, spune Dr. Craiu despre temerea ce nu are la bază nicio explicație solidă.

Cum le vorbim copiilor despre vaccin?

Chiar dacă la copiii mai mici de 10-12 ani decizia de vaccinare nu poate fi considerată o responsabilitate personală, și este mai degrabă o decizie a părinților, este de datoria noastră să îi informăm pe cei mici în privința rolului, beneficiilor și riscurilor vaccinului. Oana Morar, expert în educație, afirma în cadrul evenimentului Salvați Copiii că „nu ai voie, până la 9-10 ani, să pui accent pe riscuri și pe pierderea vieții, atunci când vorbești despre vaccinare. Eu personal am organizat lecții despre vaccinare, în condițiile în care știam că am în clasă copii ai căror părinți nu sunt de acord cu vaccinul, dar le-am vorbit fără să pară că predic vreo religie, ci cu detașare omului care are informații.”

În cazul copiilor, ca și în cazul adulților, explicațiile și argumentele din spatele deciziei trebuie să fie bazate pe informații medicale, pe puterea științei și pe echilibrul dintre libertatea alegerilor personale și binele comunitar al nostru, al tuturor. Însă înainte de a îi liniști pe copii trebuie să le vorbim mai întâi părinților. „Dacă povestim familiei ce înseamnă neprezența fizică la școală și cum îi afectează pe copii neliniștea privind vaccinarea cred că avem mai multe șanse să aducem mai mulți părinți pe linia aceasta, să înțeleagă ce trebuie să facem pentru a ne fi bine comunitar”, spune Oana Morar.

Între incertitudinea informațiilor, sursele care se contrazic în mediul online, la radio sau TV, temerile părinților, presiunea socială și emoțiile simple precum dorul de colegi, plictiseala de a fi mereu acasă, dificultatea de a se concentra la orele online, copiii suferă din ce în ce mai frecvent de anxietate. „Într-o astfel de perioadă se activează anxietatea și pot să apară tulburări din sfera depresiei, pe termen lung. E important să îi învățăm pe părinți să dezvolte mecanisme de reziliență, fiindcă un copil sănătos emoțional are nevoie de un părinte echilibrat psiho-emoțional”, spune Mihaela Dinu, psiholog Salvați Copiii România. Statisticile arată că în ultimele luni, până la 50% dintre adolescenți au suferit tulburări de anxietate pe fondul pandemiei.

Noi ca părinți avem obligația de a ne informa corect, complet, pentru a le oferi copiilor noștri șansa de a beneficia de cea mai bună alegere pentru sănătatea și siguranța lor. Trebuie să le povestim deschis despre ceea ce se întâmplă în lume, de ce trăiesc aceste schimbări radicale ale stilului de viață, să le prezentăm mijloacele de prevenție ca pe niște reguli care îi ajută să fie în siguranță fără boli și durere, și să avem grijă de sănătatea lor emoțională – mai puține știri la televizor și mai multe povești citite împreună, mai puțin accent pus pe ce nu putem face și mai multă atenție la aspectele frumoase ale vieții, fie ea și restricționată.

Ce facem dacă nu suntem încă siguri că vrem să ne vaccinăm copiii?

Fără nicio urmă de îndoială, discutăm cu specialiștii care ne pot oferi păreri valide. Fiecare familie este diferită, fiecare copil este diferit, și fiecare persoană din jurul nostru are dreptul la o opinie. Cu toate acestea, nu ne putem baza pe un caz singular, pe o singură sursă de informare și, cu atât mai mult pe informații primite de la persoane care nu au autoritatea necesară pentru a emite concluzii sau recomandări.

Discutăm cu medicul de familie, cu medicul pediatru, un medic pneumolog, un specialist în boli infecțioase sau un psiholog. Este esențial să ne consultăm cu specialiști în medicină, care pot înțelege, analiza și explica tehnologiile, procesele și formulele din spatele unui vaccin. Doar un specialist ne poate indica existența unui risc real, cunoscându-ne starea de sănătate și poate argumenta prin studii, experiență și surse academice la care are acces datorită meseriei dacă temerile noastre sunt valide sau nu. Accesul la informație este atât de facil în zilele noastre, încât este extrem de ușor să ne lăsăm influențați de surse de informare care nu prezintă adevărul obiectiv și complet.

Părerea copilului este la fel de importantă, mai ales dacă se află la vârsta la care înțelege implicațiile unei decizii și poate discerne între avantaje și dezavantaje. Obiectivitatea cu care prezentăm situația înaintea deciziei este obligația noastră ca părinți responsabili, fiindcă ne oferă puterea imensă de a vedea dincolo de convingerile personale și de emoțiile puternice de teamă și nesiguranță.

 

Surse: Insitututul Național de Sănătate Publică a Statelor Unite: https://covid19.nih.gov/news-and-stories/ensuring-vaccine-safety-children

Articolul Insitutului de medicină Johns Hopkins, COVID Vaccine: What Parents Need to Know: https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/coronavirus/covid19-vaccine-what-parents-need-to-know

Studiul Evaluation of the BNT162b2 Covid-19 Vaccine in Children 5 to 11 Years of Age: https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa2116298

Vaccine Testing and the Approval Process: https://www.cdc.gov/vaccines/basics/test-approve.html