CUM POT FACE FAȚĂ PĂRINȚII TRĂIRILOR DECLANȘATE DE PANDEMIE?

Între sarcinile zilnice legate de pregătirea meselor, grija ca cei mici să fie în fața calculatoarelor la orele potrivite pentru a-și parcurge lecțiile, întrebările adresate de copii legate de încheierea acestei perioade și momentul în care vor putea ieși afară, se vor putea vedea cu prietenii sau își vor putea relua școala, părinții se pot confrunta cu propriile întrebări interioare, la care să nu poată găsi un răspuns clar, simplu și liniștitor.

Pandemia Covid – 19 pare să nu fie doar o criză epidemiologică, ci și una psihologică. Lumea așa cum o știam și ritmul zilnic al vieții - predictibil și anticipabil, nu mai există în acest moment și nici nu avem o perspectivă clară asupra momentului în care toate acestea vor lua sfîrșit. Pare că în acest moment ne confruntăm cu senzația de pierdere a vieții așa cum o știam.

În această perioadă, avem pierderile clare și ușor de numit – pierderea unei persoane dragi sau pierderea sănătății ca urmare a infectării cu virusul, sau pierderea locului de muncă. Avem însă și un alt tip de pierdere, mai difuz și greu de numit, care pare să ne afecteze pe toți și pentru care nu aveam strategii deja formate de a face față: pierderea vieții așa cum o știam. Robert Nemeyer, PhD, director al „Institutului pentru Pierdere și Tranziție” din Portland afirmă în acest sens: „Există senzația că am pierdut previzibilitatea vieții, controlul asupra ei, dreptatea și credința că nu ne putem proteja copiii și persoanele în vârstă la care ținem. Acestea sunt pierderile care pot fi abordate cu ajutorul profesioniștilor din domeniul sănătății mintale.” Acest tip de pierdere pare a trezi în interior emoții de tristețe și regret, așa cum sunt cele legate de parcurgerea doliului după decesul unei persoane dragi.

George Bonanno, PhD, profesor în cadrul Universității Columbia, afirmă că tristețea pe care o resimțim legată de pierderea vieții așa cum o știam este absolut normală, trecerea prin aceste stări de tristețe, deși dificile, este firească, iar odată ce criza se va încheia, cei mai mulți oameni își vor reveni și își vor continua viața. Acesta afirmă: „Este firesc să simțim tristețe ca urmare a lucrurilor pe care le pierdem. Când ne permitem să simțim asta, acest lucru ne ajută să lăsăm emoțiile să-și urmeze cursul, pentru ca mai departe să putem merge înainte cu viața. Tristețea și regretul (pe care le resimțim) pot însemna întoarcerea cu privirea spre interior și recalibrarea. În sensul acesta ne putem gândi: Lumea și viața nu mai arată cum le știam și, de aceea, este nevoie să mă adaptez.”

Pandemia, într-un fel, ne arată lucrurile de care eram atașați înainte și cum aceste lucruri contribuiau la stima noastră de sine și la identitatea noastră. Trăirile de tristețe și regret pe care le puteți resimți în perioada aceasta, pot avea legătură și cu senzație de pierdere a identității, a celor care erați înainte și a lucrurilor care vă populau viața și care vă dădeau sentimentul identității de sine. Bonanno afirmă: „Nu suntem triști doar din cauza lucrurilor care ne lipsesc, ci și ca urmare a felului în care acestea ne impactează sentimentul identității personale.”

Și totuși – ce ne poate fi de folos în această perioadă marcată de „pierdere”?
Specialiștii în sănătate mintală ne oferă câteva recomandări în acest sens:

• Să numim trăirile pe care le avem ca urmare a pierderilor resimțite și să ne asumăm aceste trăiri – „Este ceea ce simt și trăiesc în acest moment”. În același timp, să ne reamintim cum am reușit să trecem peste alte momente grele din viață – „Ce m-a ajutat să depășesc momentele grele din trecut, la ce strategii am apelat?” Sunt resurse interioare și strategii personale pe care le-ați folosit în trecut și la care puteți apela și acum;
• Să menținem legătura cu persoanele de suport, persoanele la care ținem și pe care le simțim ca un sprijin. Fie că este vorba de convorbiri la telefon, mesaje pe WhatsApp, sau scurte conferințe pe Skype, legăturile sociale ne pot ajuta în perioada aceasta să simțim că nu suntem singuri și că putem găsi împreună strategii de a face față. Mai ales în perioada aceasta în care este necesar să fiți sprijin și o resursă de speranță pentru copiii voștri, este necesar să găsiți sprijin emoțional la alți adulți față de care vă simțiți apropiați;
• Să reconsiderăm perspectiva din care privim această situație – „Pot învăța / afla ceva nou din această perioadă? Îmi poate servi la ceva?” A găsi un scop și o semnificație în această perioadă poate părea de neconceput la o primă privire. Cu toate acestea, poate sunt lucruri pe care le-ați amânat în relația cu copilul dvs. înainte, sau poate planuri personale, interioare, la care nu ați avut timp să vă gândiți. Sau poate trecând prin această perioadă de pierdere și tristețe, veți afla că aveți resurse interioare de a face față celor mai neașteptate situații.

De asemenea, trecerea printr-o perioadă de criză nu ne va lăsa neschimbați – cel mai adesea momentele dificile, de criză, ne constrâng să ne schimbăm, să găsim noi moduri de a fi, de a reacționa, de a face față. Momentele dificile, de criză nu trebuie să reprezinte doar pierderea stabilității și previzibilității, ci și oportunități de schimbare în bine, de a găsi în noi înșine strategii și resurse de a face față și de a găsi mulțumire în cine suntem, cine devenim și cum ne conducem viața.
 
*Articolul a fost preluat și adaptat după „Grief and COVID-19: Mourning our bygone lives”, scris de Kirsten Weir, publicat pe adresa web https://www.apa.org/news/apa/2020/04/grief-covid-19
de Patricia Aramă, psiholog clinician