Provocările pandemiei COVID-19 asupra copiilor

marți 25 august 2020

Introducere


Infecția cu noul coronavirus (COVID-19) afcetează profund viețile oamenilor pe tot globul. Izolarea, restricțiile în ce privește contactul social și închiderea diferitelor sectoare ale economiei impun modificări complexe la nivelul mediului psihosocial din țările afectate. Situația actuală îi afectează pe copii, adolescenți și familiile lor într-o manieră ieșită din comun. Grădinițele și școlile au fost închise, contactele sociale au fost sever limitate, iar posibilitatea unor activități recreative în afara casei a fost eliminată.

Părinților li se cere să-și ajute copiii în procesul de învățare de acasă, în același timp în care ei înșiși trebuie să lucreze acasă. Soluțiile de suport extern din partea membrilor familiei lărgite sau a altor structuri sociale nu mai sunt posibile. În afara grijilor și temerilor generate de COVID-19, situația economică s-a înrăutățit și ea datorită creșterii șomajului, în toate țările afectate. Toate aceste lucruri pun presiune asupra copiilor, adolescenților și familiilor lor și pot genera, mai departe, suferințe, probleme de sănătate mentală și chiar violență.
 
Pe măsură ce pandemia evoluează în fazele ei caractersitice, acest articol evaluează impactul posibil al acestor faze asupra sănătății mentale a copiilor și adolescenților, cât și asupra serviciilor psihiatrice. Am încercat să subliniem provocările-cheie în ce privește tratamentul și cercetarea din psihiatria copilului și adolescentului în Europa, pe parcursul fazelor pandemiei și să oferim unele recomandări care pot fi adoptate fără întârziere.
 

Fazele epidemiologice ale pandemiei

Cunoașterea infecțiilor cu potențial epidemic ne permite să împărțim pandemia în 3 faze și să identificăm în cadrul fiecărei faze diferitele reacții psihologice.
 
Faza 1 sau faza de pregătire: Guvernele impun reguli privind distanțarea socială, restricționarea anumitor activități și măsuri generale de igienă, pentru a stăpâni extinderea infecției și a reduce în timp amplitudinea curbei reprezentând cazurile noi.
Faza 2 sau faza punctului maxim: Curba atinge incidența cea mai mare de cazuri noi și mortalitatea își atinge și ea punctul maxim, apărând inclusiv o fază de platou. În cazul pandemiei prezente a fost efectuată o predicție asupra momentului în care va avea loc această fază, iar unele țări se pare că au trecut de acest punct, în vreme ce altele nu l-au atins încă.
Faza 3 sau faza de reîntoarcere la normalitate: revenirea după pandemie, ceea ce necesită re-organizarea și re-formularea serviciilor și practicilor.
 
Măsurile de izolare, de felul celor igienice și de distanțare socială, pot avea succes în aplatizarea curbei și, în consecință să reducă înălțimea punctului maxim (adică a numărului de persoane infectate), dar cu efectul secundar de prelungire a timpului până la întoarcerea la normalitate.
 

Riscurile determinate de pandemie asupra sănătății mentale a copiilor și adolescenților

În perioada de pandemie (fazele 1 și 2)
În perioada de explozie recentă din China a infecției cu COVID-19, 54% dintre participanții la un studiu online extins au estimat impactul pandemiei asupra sănătății lor mentale ca fiind unul moderat spre sever, iar cele mai frecvente simptome descrise au fost cele din sfera depresiei și anxietății. Criza curentă are consecințe diverse asupra copiilor. Mediul lor este afectat pe mai multe nivele – inclusiv comunitar și familial – cât și la nivel individual.
 
Riscurile la nivel comunitar în ce privește sănătatea mentală
Din momentul anunțării pandemiei, la nivel comunitar, a existat o întrerupere sau o limitare a accesului la serviciile de bază, cum ar fi grădinițele, școlile sau îngrijirea medicală de rutină. Mai multe țări au trecut printr-o reorganizare a serviciilor medicale, inclusiv detașarea personalului medical care nu era implicat în mod obișnuit în îngrijirea de urgență. Au fost închise total sau parțial secții ambulatorii, iar unele cazuri au fost primite doar cazuri de urgență.

Unele spitale nu au putut face noi internări din cauza riscului de infectare. Au apărut întrebări despre cum se poate gestiona riscul pe care îl prezintă pacienții infectați din unitățile închise asupra personalului din spitalul respectiv sau asupra celorlalți pacienți. Au existat îngrijorări în ce privește posibila lipsă a unor resurse la nivelul serviciilor de sănătate mentală, deoarece majoritatea resurselor sunt direcționate către serviciile de terapie intensivă sau de îngrijire somatică. Lipsa accesului la serviciile de sănătate mentală de bază poate fi nocivă pentru copiii și/sau familiile vulnerabile.

Mai mult, activitățile de timp liber au fost limitate. În majoritatea țărilor, copiilor nu li s-a mai permis să folosească locurile de joacă, iar cluburile sportive au fost închise și ele. Relațiile sociale au fost limitate la interacțiunile cu membrii familiei restrânse. În multe țări, contactul cu cei de aceeași vârstă a fost interzis sau limitat sever. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra copiilor și adolescenților, având în vedere că pentru ei este foarte importantă relaționarea cu cei de-o seamă.

Multe țări au trecut și prin închiderea școlilor. Așa cum s-a evidențiat de curând, închiderea școlilor nu pare aă aibă un impact semnificativ asupra reducerii numărului de infectări sau a prevenirii deceselor. Prin urmare, trebuie să ținem seama că pierderea timpului alocat educației, restricționarea accesului la cei de aceeași vârstă și pierderea rutinei zilnice pot fi consecințe negative care trebuie luate în considerare, atunci când evaluăm avantajele și dezavantajele uneia astfel de măsuri. În plus, în anumite comunități, copii infectați pot ajunge să fie stigmatizați.
 
Provocări la nivelul familiei
La nivel familial, pandemia a indus reorganizarea rutinei cotidiene. Toți membrii familiei au fost nevoiți să facă față stresului determinat de perioada de carantină și de distanțare socială. Închiderea școlilor a avut ca efect educarea de acasă a copiilor și posibila amânare a examenelor. Părinții au fost supuși unei presiuni suplimentare de a lucra de acasă și de a-și păstra slujba pentru a putea să le asigure copiilor educația necesară, în același timp în care resursele lor proprii, cum ar fi bunicii sau membrii familiei extinse, au fost restricționate. Legăturile din familie au fost afectate. S-a intensificat frica de a pierde un membru al familiei care aparținea unui grup la risc. În cazul unui deces, pandemia a afectat procesul normal de priveghi și înmormântare, iar acestea pot induce tulburări de adaptare, tulburare de stres post-traumatic, depresie, sau chiar suicid, atât în rândul adulților, cât și în rândul tinerilor.

De asemenea, tot părinții au fost nevoiți să le explice copiilor ce este pandemia COVID-19 și să gestioneze emoțiile acestora de frică și anxietatea care este prezentă în această perioadă incertă. Toți membrii familiei pot avea propriile temeri privind pandemia. Toate acestea luate împreună, pot induce un stres considerabil și suferință psihologică tuturor membrilor familiei.

Pandemia are implicații majore la nivel economic și pune o presiune financiară considerabilă asupra multor familii. S-a observat în recesiunile economice anterioare că presiunea economică, chiar dacă nu este însoțită de măsuri de distanțare socială, poate reprezenta o amenințare severă la adresa sănătății mentale. În primul rând, recesiunea economiei și factorii asociați, cumr ar fi șomajul, reducerea veniturilor și datoriile care nu pot fi gestionate, se asociază cu o reducere a stării de bine mentale și o creștere a incidenței bolilor mentale severe, a tulburărilor datorate folosirii de substanțe și a comportamentelor suicidare.

La aceasta se adaugă faptul că statutul socioeconomic redus este un factor de risc cunoscut pentru o stare proastă de sănătate mentală a copiilor. Tulburările mentale și abuzul de substanțe al părinților, influențează semnificativ relațiile părinte-copil și cresc riscul pentru tulburări de sănătate mentală în rândul copiilor.
 
Violența domestică și abuzul fizic și emoțional asupra copiilor
În plus față de cele expuse mai sus, în recesiunile economice s-a observat că apare o creștere semnificativă a violenței domestice. Pierderea surselor de venit și dificultățile economice pot determina emoții de stres economic și în consecință și conflicte în cuplu. Carantina poate induce scăderea sentimentului de libertate și a intimității, determinând în plus o creștere a stresului.

De asemenea, poate intensifica comportamentele de control care deja există ale abuzatorilor, pe măsură ce ei se luptă pentru a recâștiga senzația de control asupra victimelor. Expunerea la abuzatori este crescută și posibilitatea victimelor de a scăpa temporar de partenerii abuzatori este redusă. În criza curentă determinată de COVID-19 au fost emise rapoarte la nivel global despre o creștere semnificativă a violenței domestice.

Și este important de reținut că violența domestică atrage după sine o afectare suplimentară a sănătății mentale a copiilor și poate avea consecințe pe termen lung.

În plus, a fost raportată o creștere importantă a violenței fizice, emoționale și de natură sexuală asupra copiilor în timpul recesiunii. O povară suplimentară o constituie și lipsa supravegherii societății și imposibilitatea accesului copiilor la serviciile de protecție.
 
Riscurile asociate carantinei
În afară de presiunea economică, carantina instituită în mai multe țări din cauza pandemiei COVID-19 poate afecta semnificativ sănătatea mentală. Problemele observate includ depresia, iritabilitatea, insomnia, furia și epuizarea emoțională.

Un alt risc asociat carantinei este exploatarea sexuală online. Încă de la începutul pandemiei copiii și adolescenții au petrecut mai mult timp online, ceea ce le-a crescut riscul de a intra în contact cu abuzatorii din mediul virtual. Din cauza limitării contactelor sociale, copiii interacționează mai mult  cu grupuri noi din mediul online. Pe măsură ce din ce în ce mai mulți adulți sunt izolați în casele lor, crește și cererea pentru materiale pornografice. Europolul a raportat deja o creștere în ce privește pornografia infantilă de la începutul pandemiei și până în prezent.

Rămâne întrebarea dacă infecția cu COVID-19 poate să determine în mod direct apariția sau agravarea unei tulburări mintale. Seropozitivitatea la virusurile influenza A și B și la coronavirus a fost asociată cu un istoric de tulburări ale dispoziției. În plus, debutul tulburărilor psihotice a fost raportat în asociere cu mai multe tulpini de coronavirus.

În rezumat, fazele 1 și 2 alte pandemiei COVID-19 reprezintă o acumulare periculoasă de factori de risc pentru tulburări ale sănătății mentale ale copiilor și adolescenților: reorganizarea vieții familiale, stres intens, teama că membrii ai familiei pot deceda, în special privitoare la bunici, criză economică cu pierderea simultană a aproape tuturor sistemelor de suport și a posibilităților de evadare din viața cotidiană, accesul limitat la serviciile de sănătate, cât și lipsa unei stabilități sociale și a unui control venit din partea grupului de egali, a cadrelor școlare și lipsa activităților sportive.
 
 
Tradus și adaptat ”Challenges and burden of the Coronavirus 2019 (COVID-19) pandemic for child and adolescent mental health: a narrative review to highlight clinical and research needs in the acute phase and the long return to normality”, Fegert et al.