Cum poate fi sesizat un abuz asupra copiilor?

De foarte multe ori, comportamentele abuzive asupra copiilor trec nu doar neobservate, dar mai ales neraportate. 
Orice persoană are responsabilitatea sesizarii unei situații abuzive la care este martor, însă obstacolele care împiedică desfășurarea acestui proces sunt numeroase: toleranța socială ridicată față de violența împotriva copiilor, lipsa de încredere în autorități, lipsa de informație cu privire la obligativitatea acestui demers, lipsa pregătirii profesioniștilor care vin în contact cu copilul pentru identificarea și recunoașterea semnelor abuzului, blocaje inter/intra instituționale.

Mai mult decât atât, mentalități precum “nu e treaba mea să mă amestec în familia altuia” sau “nu știam că a lovi un copil este o ilegalitate, pe vremea mea asta însemna educație” transformă sesizarea unui comportament violent asupra copiilor într-o situație prea puțin probabilă.
În egală măsură însă, aduți și copii, profesioniști sau membri ai comunității, ne spun cu descurajare: “Nu știu cum și unde poate fi sesizat un abuz asupra copiilor”.

schema-abuz.png


Cum procedăm dacă vedem un copil aflat într-o situație de abuz?

Indiferent de contextul în care se petrece abuzul (în familie, pe stradă, la școală etc.), dacă situația la care ești martor este una de agresiune fizică sau emoțională care pune în pericol integritatea sau viața copilului (de exemplu, lovituri cu pumnii sau picioarele, care produc vătămări corporale, amenințări că va fi rănit, omorât, abandonat etc.),  cu impact traumatic asupra acestuia:
  • Apelează serviciul de urgență 112 (Poliția), serviciul de securitate (dacă te afli într-o instituție, magazin etc.) sau orice altă persoană aflată în măsură să consemneze evenimentul și să solicite identificarea adultului agresor și a copilului victimă. La venirea autorităților abilitate, poți da o declarație în calitate de martor. 
  • Sună la 116 111, numărul Asociației Telefonul Copilului. În urma sesizării tale, serviciile sociale fie vor merge în familia copilului, fie vor contacta asistentul social din localitatea de domiciliu şi vor efectua o anchetă socială în urma căreia se vor decide consecințele ce pot fi aplicate părintelui abuzator.
  • Sună la Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), care funcţionează în fiecare judeţ şi în fiecare sector din Bucureşti (lista de telefoane este aici) sau către Serviciile Publice de Asistenţă Socială (SPAS) din localitatea respectivă. Aceste servicii sunt de obicei apelate când e vorba despre abuzuri repetate despre care știi că se petrec într-o familie de vecini, prieteni, rude ai unor prieteni. 
Indiferent de varianta aleasă, ajută și înregistrările video sau audio, precum și fotografiile. Atenție însă, utilizarea lor în alte scopuri decât informarea autorităților este interzisă și poate atrage sancțiuni sau plata de daune morale. De exemplu, postarea pe rețelele de socializare sau distribuirea către mass-media conduc la expunerea publică a copilului și la  încălcarea dreptului acestuia la ”protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale” (art. 27 alin. 1, Legea 272/2004).


Ce facem când vedem că un copil este agresat pe stradă, în parc, la locul de joacă? 

În foarte multe astfel de situații, adultul cu comportamente agresive este chiar părintele sau un alt membru din familia copilului. Deși ne dorim să reacționăm pe loc, există riscul ca intervenția noastră să escaladeze de fapt conflictul și să înrăutățească situația chiar pentru copil, afectându-l și mai mult din punct de vedere emoțional și/sau fizic. 

O variantă constructivă ar fi să ne manifestăm sprijinul pentru acel părinte. Este important să ne amintim faptul că, nu de puține ori, părinții au comportamente agresive față de copiii lor în momente de epuizare, stres intens, deznădejde sau necunoașterea altor metode de educare blândă dar eficientă a copiilor. În astfel de situații, replici de tipul  ”Trebuie să vă fie tare greu! Vă pot ajuta cu ceva?” sau ”Și eu m-am confruntat cu problema asta și la noi a mers altă metodă, vreți să vă povestesc despre ea?”, ar putea dezamorsa conflictul. Cu calm, fără critică și judecată, putem ajuta un părinte epuizat să se simtă înțeles și validat emoțional, să se liniștească și să oprească singur comportamentul agresiv manifestat față de copil. 
Tot mai mulți părinți români cer sprijin pentru a învăța treptat tehnici alternative de educație pozitivă. Site-urile Organizației Salvați Copiii www.salvaticopiii.ro și www.parintibuni.ro au numeroase resurse disponibile. 


Ce putem să facem însă când copiii se întâlnesc cu violența la școală?

În ceea ce privește situațiile de violență pe care un copil le poate trăi în școală, ne vom referi aici la violența săvârșită de către un adult asupra copilului, nu la comportamentele de violență care apar între copii.
În situația în care un cadru didactic, orice alt angajat al școlii, un părinte sau orice altă persoană aflată pe teritoriul școlii are un comportament violent, fizic sau verbal, în relație cu copilul, următorii pași pot fi avuți în vedere, pe lângă cei deja explicați anterior:
  • convocarea serviciului de securitate din cadrul școlii, precum și a managementului școlii;
  • depunerea unui sesizări scrise în atenția managementului școlii, cu precădere în situația în care abuzatorul este un angajat al școlii, cu solicitarea explicită de aplicare a prevederilor Legii cu privire la protecția copilului 272/ 2004, Legii Educației 1/ 2011;
  • depunerea unui sesizări scrise în atenția inspectoratului școlar, de asemenea, în situația în care abuzatorul este un angajat al școlii;

Un comportament de abuz săvârșit de un cadru didactic asupra unui copil este cu atât mai grav cu cât, conform legii, cadrele didactice au un rol semnificativ în identificarea, sesizarea și referirea situațiilor de abuz asupra copiilor către serviciile specializate și, ca atare, reprezintă o verigă esențială în garantarea dreptului copilului de a fi protejat împotriva oricărei forme de violență. 
 

Mai multe în această secțiune