Skip to main content
00c54e78-4f27-4e5f-a32c-6e6820c2189b.jpg.webp

Povestea lui Moș Crăciun - Întrebările copilului și reacția părinților

Luni 21 Decembrie 2020

Imaginația și efectele sale benefice

Moș Crăciun, elfii lui, renii și tot ceea ce înconjoară povestea Crăciunului fac parte din fantezie și hrănesc imaginația copiilor. Până la vârsta de 7-8 ani copilul se află în perioada gândirii magice, își imaginează multe scenarii și inventează povești. Ulterior el dezvoltă o gândire concretă care îi permite să adune fapte pentru a obține o concluzie logică.

Moș Crăciun este un personaj bun și zâmbitor și, prin urmare, face parte din reprezentările pozitive ale copilului. În acest sens, am putea spune că a permite copilului să creadă în Moș Crăciun înseamnă a-i da speranță în viață, a-i da încredere, a-l liniști în fața obstacolelor, a-i da acces la ceva bun pentru el.

Deoarece Moș Crăciun reprezintă o figură paternă și conține o anumită magie, el poate reflecta imaginea unui tată bun care se gândește la copil, aducându-i un cadou, ascultându-l, spunându-i ce vrea să audă. Dacă vrem să transmitem această imagine de bunătate și generozitate îi vom spune copilului: „ Moș Crăciun aduce cadouri!”

Întrebările copilului și reacția părinților

În ceea ce privește întrebările despre povestea lui Moș Crăciun, acestea se vor învârti mai întâi în jurul unor fapte concrete: „Cum poate Moș Crăciun să intre în casa noastră, deoarece nu avem un șemineu?”, ”Cum trece prin șemineu cu burta lui mare?”. Reacția adecvată a părinților: „Tu ce crezi?”.

Veți avea atunci răspunsuri frumoase imaginate de copil. Dacă nu veți primi un răspuns de la copil și nu știți ce să spuneți, atunci vă puteți baza întotdeauna pe magia Crăciunului. Pentru a răspunde, mai ales atunci când copilul se află înainte de 7-8 ani, puteți spune: „Trebuie să fie magie!” sau "Este magie, nu-i așa?".

Cu cât copilul este mai mare, cu atât întrebările sunt mai elaborate: „Cum distribuie el toate cadourile copiilor în toate casele?”, "Cum poate face toate jucăriile?".

Copilul va încerca apoi să găsească răspunsurile la întrebările sale, va avea îndoieli, dar va dori să continue să creadă.

Atunci întrebările se vor înmulți și pot deveni insistente. Procesul se va întâmpla în mod natural deoarece, încetul cu încetul, copilul va auzi lucruri care îi vor zdruncina credințele, dar va păstra ceea ce este pregătit să accepte.

Pe de altă parte, dacă întrebările devin prea insistente și jocul magic nu mai este amuzant, de exemplu: „Mamă, tată, spune-mi adevărul!”, „Știu că Moș Crăciun nu există cu adevărat din cauza... ”, în acest moment este inutil să continuăm să ne prefacem, deoarece copilul nu mai vrea să se joace.

Este mai bine să păstrăm legătura de încredere și să subliniem faptul că este suficient de mare pentru a ne da seama că este o poveste frumoasă care ne permite să sărbătorim împreună, să dăruim din noi înșine și că „adevăratul Moș Craciun” există în inimile copilăriei noastre.

Putem spune, de asemenea, că această poveste ne permite să trăim momente frumoase, ne aduce înapoi amintiri plăcute, iar asta îi face pe adulți să vorbească despre Moș Crăciun.

Subliniem apoi faptul că Moș Crăciun continuă să existe în mintea și inima noastră, prin amintirile trăite care sunt înscrise în noi, pentru totdeauna.

 Gina Bălan - psihoterapeut de familie, psiholog educațional

 

Donează acum
DONEAZĂ PENTRU DOTAREA MATERNITĂȚILOR CU ECHIPAMENTE MEDICALE