Ajută-ți copilul anxios să își facă prieteni

joi 22 octombrie 2020
Părinții ai căror copii au dificultăți în a socializa la grădiniță, la școală sau in contexte personale, notează un stres ridicat in viața de zi cu zi, știind că pentru viitor, abilitățile de socializare vor face diferența în viața copiilor lor și că e important pentru sănătatea lor emoțională, și implicit pentru cea mentală, să poată lega ușor relații cu oamenii din jurul lor (la birou, cu prietenii, în familia extinsă, cu persoane din diverse contexte).

Există o diferență între copiii timizi și acei copii introverți care preferă să-și petreacă timpul liber citind sau desenând. Copii din aceeași familie pot avea limite sociale și grade de confort diferite. Un copil care preferă timp liniștit sau să fie în grupuri mici nu înseamnă în mod obligatoriu, că evită alți copii. Dar este esențial de știut că și copiii introverți au oportunități de a-și face prieteni. Iar ceea ce este important pentru orice părinte este să cunoască în ce măsură copilul lui poate face față și la ce nivel are nevoie să își stabilească așteptările. Din acest punct de vedere, este de ajuns pentru unii copii să își găsească un singur lucru care le place să îl facă o dată pe săptămână.

Pe de altă parte, părinții au nevoie să nu își proiecteze asupra copiilor prea multe dintre propriile așteptări din punct de vedere social, ci să privească lucrurile în perspectivă. Copiii au nevoie doar de unul sau doi buni prieteni. Nu e nevoie să te îngrijorezi și să-ți setezi ca propriul copil să fie cel mai popular din clasa lui.

Iar una din cele mai dificile lecții ale copilăriei este cum să iți faci un bun prieten. Prin urmare, unora dintre copiii și adolescenții anxioși le este greu să facă față propriilor frici în situațiile sociale. Deseori, ei își doresc cu exasperare să fie acceptați de colegi, dar anxietatea îi împiedică. Puțin ajutor din partea mamei sau a tatălui poate conta extrem de mult pentru copilul anxios să își poată face prieteni.

3 pași cu care se poate începe:

  1. Ascultă. În primul rând, oferă-i copilului o șansă să vorbească. Copilul tău se poate simți respins de colegi, de cei de vârsta lui și poate fi sensibil sau foarte conștient în legătură cu acest subiect. Mențineți o atitudine curioasă, suportivă, de grijă si atenție să nu învinovățiți copilul. Ca să puteți afla mai multe, este nevoie să adresați întrebări concrete copilului vostru, ca:
    • Te-ai jucat/ai stat astăzi cu cineva?
    • Ce ați făcut împreună?
    • De ce iți place să te joci/să petreci timp cu acel prieten?
    • Care sunt lucrurile pe care le fac ceilalți copii?
    • Este cineva la școală cu care ai vrea să te joci/să îți petreci timpul? Pune-i să se gândească la care este persoana care și-ar dori să îi fie prieten.
    • (Pentru copiii mai mici, faceți o listă cu toți copiii din clasa copilului Dvs. In acest fel, vă puteți referi la fiecare pe nume. Dacă aveți o poză a clasei, în care să vă uitați împreună, cu atât mai bine!)
Copiii mai mari și adolescenții pot fi mai reticenți în a intra în multe detalii. Dacă acesta este cazul, nu îi forțați. Lăsați-vă copilul să știe că sunteți acolo oricând ea sau el va dori să vorbească despre asta. Împărtășiți-i câteva idei despre ce ar fi de ajutor, și trasmiteti-i faptul că să-ți faci prieteni este o abilitate ca oricare alta – pe care o poți îmbunătăți doar practicând!
  1. Observă abilitățile sociale ale copilului tău. Fii atent la orice comportament al copilului tău care din neatenție îi poate îndepărta pe ceilalți copii. De exemplu,  evită copilul tău să privească în ochii celorlalți? Vorbește copilul tău atât de încet încât ceilalți copii nu îl pot auzi? Zâmbește copilul tău?
Sunt câteva moduri în care îl poți antrena pe copilul tău pe această zonă:
Jocul de rol. Este unul dintre cele mai bune moduri în care copilul tău poate exersa noile abilități sociale într-un cadru sigur. Jocurile de rol pot fi simple, ca antrenarea modului în care să spună Bună și La revedere, în care să pornească o conversație, să adreseze o întrebare sau să sune un prieten. Este important să înceapă cu una sau 2 abilități sociale specifice, astfel încât să nu se simtă copleșit sau confuz.

Câteva exemple de abilități sociale includ:

  • Abilități de limbaj corporal (zâmbet, privire în ochii celuilalt, postura, expresia feței)
  • Calitatea vocii (volumul și claritatea)
  • Aptitudini de bază ale conversației (să spună bună și la revedere, să se introducă, să adreseze întrebări)
  • Abilități de a-și face prieteni (să ofere ajutor, împărțirea cu celălalt, cererea de a participa la.., folosirea telefonului)

Aceștia pot fi cei 6 pași ai jocului de rol:

Pasul 1: Împreuna cu copilul tău, vino cu o situație de rol de joc.  Asigură-te că situația este pe cât de realist posibilă. De exemplu: să ceri să te joci cu un coleg în pauză sau doar să zâmbești și să spui bună.
Pasul 2: În primul rând, arată-i copilului tău (oferă un model) cum să ieși dintr-o situatie, folosind abilitățile pe care tu le ai. În primele situații, cere-i copilului să se prefacă a fi cealaltă persoană.
Pasul 3: Apoi, este rândul copilului tău să practice! Roagă-l pe copil să pună în practică, acordând atenție crescută la abilitățile sociale specifice pe care le adresezi.
Pasul 4: Imediat după aceea, oferă copilului recompense în legatură cu orice i-a reușit în acel joc de rol. Caută cele mai mici succese, pot fi și doar puțin observabile, orice semn de îmbunătățire. De exemplu:
  • Foarte bine! Ai zâmbit și te-ai uitat direct în ochii mei când mi-ai adresat întrebarea. Ai părut foarte prietenos.
Pasul 5: Mentionează un lucru în legatură cu abilitatea pe care copilul tău are nevoie să o exerseze mai mult, și încearcă din nou jocul de rol. Repetă, repetă, până când ești sigur că el o poate face spontan. Amintește-ți că acest joc de rol e nevoie sa fie distractiv, astfel încât să nu fie perceput ca o sarcină. Umorul ajută! Alte exemple de feedback ar fi:
  • Asta a fost o încercare reusită! Vocea ta a fost draguță și puternică. Ce-ar fi să încercăm din nou, iar de data aceasta uită-te la mine puțin mai mult timp.
  • Îmi place cum m-ai întrebat ce mai fac. A arătat că ești interest de mine. Mă întreb dacă ar fi o bună idee să ne gândim la unul sau două lucruri pe care să le spui după, poate despre ceea ce avem amândoi în comun. Hai să ne gândim la câteva lucruri și să încercăm din nou.
Pasul 6: În final, exersează noile abilități (zâmbet, privitul în ochii celuilalt) în comunitate. De exemplu, roagă-l pe copil să adreseze o întrebare vânzătorului, să comande masa la restaurant, sau să se prezinte la librărie. Apoi laudă copilul!

În cazul copiilor mai mici puteți folosi papuși și marionete pentru a juca diversele roluri. Cărțile despre cum să îți faci prieteni sunt de ajutor și ele. Întreabă la librărie unde le poți găsi.

Pentru copiii mai mari și adolescenți, roagă-ți copilul să îi urmărească pe ceilalți colegi cu atenție, pentru a observa  cum fac ei față diferitelor situații sociale. De exemplu, cum se alatură ceilalți copii la jocuri în pauze? Cum aleg lângă cine să stea la masă? Ce spun și ce fac? Această muncă de detectiv poate fi folositoare copilului pentru a-și descoperi modul personal în care pot face față diferitelor provocări sociale.
  1. Iți poți filma sau înregistra copilul acasă ( bineînțeles, doar cu acordul lui). Uitându-vă împreună la aceste înregistrări ei se pot observa cum îi văd ceilalți. Asta poate face jocul de rol mult mai plăcut și cu mai mare impact.
 
  1. Crează împreună cu copilul tău câteva obiective de prietenie. Un obiectiv este ceva la care copilul tău poate lucra pentru a-și crește șansele de a-și face noi prieteni. In funcție de cât de anxios din punct de vedere social este copilul tău, va trebui să stabilești cât de mici sau mari să fie obiectivele de prietenie. Este important să se lucreze la câte un obiectiv pe rând. Așteaptă până când un obiectiv este atins pentru a putea trece la următorul. Câteva dintre aceste obiective ar putea fi:
  • Să spună “bună” unui coleg
  • Să ceară împrumut ceva
  • Să împartă un snack cu un coleg
  • Să ceară să se joace cu un coleg (chiar înainte de începerea pauzei)
  • Să ceară să se alăture (unui joc)
  • Să ceară unui prieten să își planifice împreună un timp de joacă după ore
  • Să sune un coleg de școală
Și țineți minte:
  • Aveți grijă să nu perceapă copilul Dvs. că îl forțați să-și facă prieteni. Când un copil este anxios, prea multă presiune îl poate face să se simtă mult mai conștient de ce nu poate și îl face nesigur. Învățați-l cu blândețe, încurajați-l și lăudați-l, recompensați-l pentru curaj!
Dezvoltarea competențelor sociale este o abilitate importantă în viață, și nu trebuie tratată ca fiind ceva ce trebuie să posezi din naștere. Modelarea, susținerea și exersarea abilităților sociale în construirea și folosirea lor va crește calitatea vieții experimentată de copiii și adolescenții noștri.
 
 
Articolul a fost preluat și adaptat de Carmen Orosz, psiholog clinician:
“Handbook of Social Behavior and Skills in Children” Johnny L. Matson, Springer International Publishing, 2017
„Making friends, https://www.anxietycanada.com/articles/making-friends/
“Kids Who Need a Little Help to Make Friends: What parents can do when kids struggle with social skills.” Child Mind Institute. Retrieved on May 15, 2015 from www.childmind.org