Să ajutăm copiii să-și facă prieteni

luni 27 septembrie 2021

Reînceperea școlii în format fizic este un motiv de bucurie pentru majoritatea copiilor pentru că se reîntâlnesc cu colegii lor, de care s-au simțit rupți de-a lungul perioadei școlii on – line. Pentru alți copii însă, școala în format fizic aduce cu sine îngrijorări, nesiguranță și stres. Vorbim despre acei copii care prezintă dificultăți în stabilirea de relații sociale satisfăcătoare cu colegii lor și care apar ca fiind singuratici și lipsiți de prieteni.

În articolul de față vom discuta despre abilitățile sociale ale copiilor și despre o serie de recomandări pentru părinți pentru a-și ajuta copiii să își facă prieteni mai ușor.

În primul rând cum vă puteți da seama de dificultățile de socializare ale copilului dvs. în contextul școlii:

  •  Refuză să mai meargă la școală sau afirmă că nu îi face plăcere să meargă la școală;
  •  Pare stresat, îngrijorat, trist sau îngândurat atunci când trebuie să meargă la școală;
  •  Vorbește despre faptul că ceilalți colegi nu îl plac, îl resping, nu îl includ în grupurile lor și despre faptul că se simte singur și trist;
  •  Vorbește despre numeroase îngrijorări repetitive pe care le are vis – a – vis de părerea pe care ceilalți copii o au despre el sau despre faptul că nu este plăcut de ceilalți;
  •  Nu are niciun prieten cu care să petreacă timpul, acasă apare ca fiind singuratic și retras

Studiile ne arată că, fie ca urmare a temperamentului cu care copilul se naște, fie ca urmare a experiențelor de viață de după naștere, copiii manifestă abilități de socializare dezvoltate în grade diferite. Astfel, unii copii apar ca fiind extraverți, fâcându-și cu ușurință prieteni, integrându-se fără mari dificultăți în grupuri, în timp ce alți copii – apar ca fiind timizi și retrași.

Abilitățile sociale ale copiilor se pot dezvolta cu timpul, fie doar prin sprijinul părinților, fie cu ajutor specializat.

În general, abilitățile sociale ale copiilor presupun următoarele:

  • Gestionarea propriilor emoții negative și exprimarea lor într-un mod social acceptabil;
  • Înțelegerea emoțiilor celorlalți copii și a perspectivei lor asupra situațiilor;
  • Manifestarea încrederii în ceilalți și a sentimentului de a se simți în siguranță în relațiile cu ceilalți copii;
  • Copilul știe cum să înceapă relațiile și conversațiile cu ceilalți copii și știe cum să participe la o conversație;
  • Copilul este capabil de cooperare, negociere și realizarea compromisurilor în relațiile cu ceilalți copii.

În ceea ce privește copiii care apar ca fiind timizi, retrași, cu dificultăți de integrare în grupuri sau de a stabili relații cu ceilalți, există o serie de lucruri pe care le puteți face ca părinți pentru a-i ajuta:

1. Dezvoltați abilitățile sociale ale copilului prin exemplul propriu: copiii învață de la adulți toate comportamentele necesare pentru a se descurca în viață – cum să își urmărească obiectivele, cum să facă față eșecurilor ori cum să își facă prieteni și să socializeze. Având dvs. înșivă prieteni cu care discutați, cu care vă vizitați sau petreceți vacanțele, reprezintă unul dintre cele mai practice modalități prin care îi oferiți copilului un model bun de urmat, acesta putând să vă observe și să preia direct de la dvs. idei, exemple despre felul în care se produce socializarea;

2. Oferiți copilului oportunități de socializare: invitându-i colegii la petrecerea de aniversare, organizând ieșiri în parc cu colegii și părinții colegilor, permițând vizite reciproce ale copiilor acasă; copiii mai timizi au uneori nevoie de un „start” oferit / organizat de părinte, pentru a putea să continua apoi ei înșiși relațiile cu ceilalți copii;

3. Discutați cu el despre felul în care se începe și se participă la o conversație: dați exemple concrete copilului despre felul în care stabileați dvs. relații cu colegii atunci când erați de vârsta lui, oferiți-i exemple concrete de afirmații pe care le poate face pentru a deschide o conversație și pentru a continua o discuție; discutați pe situațiile concrete cu care s-a confruntat în relaționarea cu ceilalți copii și oferiți exemple de feluri în care putea reacționa într-o situație sau alta;

4. Încurajați copilul să mențină legătura cu colegii de clasă: desigur, aici nu este vorba despre toți colegii, ci aceia cu care copilul are afinități sau de care se simte mai apropiat; încurajați copilul să păstreze legătura cu acei colegi de care se simte mai apropiat – scriindu-le, vorbind cu ei la telefon, invitându-i pe la el sau stabilind un interval în care să se întâlnească afară;

5. Manifestați empatie și înțelegere față de dificultățile copilului: rezervați-vă timp să îl ascultați vorbind despre dificultățile pe care le are, manifestați înțelegere față de suferința lui, arătați răbdare atunci când lucrurile nu se rezolvă atât de repede pe cât v-ați aștepta, deși ați făcut tot ceea ce ținea de dvs. pentru a-l ajuta; din acest punct în care se va simți înțeles și acceptat, copilul poate avea motivația necesară pentru a începe să facă schimbări;

6. Nu vă cufundați alături de copil în suferința acestuia, ci insuflați-i încrederea că lucrurile vor avea o rezolvare: ascultați copilul cu empatie, răbdare și înțelegere atunci când vă povestește despre dificultățile lui, dar nu vă cufundați alături de el în lipsa de speranță și în lipsa de întrezărire a unei rezolvări. Rămâneți optimist și încrezător alături de copil, arătându-i, spunându-i și insuflndu-i speranța că în timp, făcând o serie de schimbări în propriul comportament, lucrurile vor arăta mai bine.

Articol scris de: Patricia Aramă, psiholog clinician