CUM LE EXPLICĂM COPIILOR ANXIOȘI DESPRE CORONAVIRUS?

În condițiile în care copiii au nevoie de răspunsuri la astfel de întrebări și de asigurări că lucrurile vor fi în regulă, la care adăugăm știrile la care sunt expuși și cumpărăturile făcute în familie, devine dificil pentru părinți să găsească un echilibru între cât au nevoie copiii să știe și cât agravează starea lor de anxietate. Anxietatea are la bază mecanismul îngrijorării, iar îngrijorările pot lua extrem de multe aspecte. Ce este de făcut?
 

• Accentul trebuie pus pe fapte. În aceste zile tuturor ne este greu să tolerăm incertitudinea, iar anxietatea se hrănește cu incertitudinile noastre, pe copii făcându-i ”să urce pe pereți”. Foarte pe scurt, intoleranța la incertitudine ne face să transformăm orice aspect neclar în ceva periculos și pe care îl percepem ca fiind copleșitor. În mod firesc apare frica însoțită de reacțiile bine cunoscute: luptă, fugi, îngheață. Specific, în această situație, vorbim despre cum putem învăța să acceptăm unele incertitudini și să nu reacționăm exagerat la ele. Este nerealist să ne propunem să combatem incertitudinile legate de Coronavirus, atât timp cât informațiile se schimbă de la o oră la alta. Astfel, pe cât posibil, facem referire strict la informațiile pe care le avem din surse sigure raportate la momentul respectiv. Pentru părinți, recomandarea este să evite să vorbească în prezența copiilor despre propriile lor scenarii, asta cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate spune ce se va întâmpla sigur în următoarele zile. Fiind o perioadă cu multe schimbări, este firesc să avem unele incertitudini și acestea, la rândul lor, să creeze îngrijorări și teamă. Și aici intervine nevoia de a înțelege și de a accepta ”normalul” acestei perioade, iar accentul pe faptele confirmate și luate din surse sigure să ne ajute să ne orientăm spre speranță și nu spre frică.

​

• Paragraful anterior conduce spre nevoia ca părinții și adulții care îi au în grija lor pe copii să conștientizeze și să-și gestioneze propriile anxietăți. Copiii îi iau pe părinți ca reper atunci când vor să se asigure că sunt în siguranță, fie că este vorba despre o mișcare nouă la locul de joacă, fie că este vorba despre lucruri atât de serioase precum situația prezentă. De aceea este foarte important pentru părinți să învețe să-și gestioneze propria anxietate pentru a nu amplifica inutil temerile copiilor predispuși spre anxietate. Și aici este nevoie de un echilibru între acțiunile noastre și ceea ce transmitem verbal. Venim cu două exemple de săptămâna trecută, înainte de a se închide școlile, în ambele situații părinții crezând că au transmis ”clar” copilului lor că nu are de ce să se îngrijoreze:
  • Copilul află de la școală că bătrânii sunt cei mai afectați și întreabă acasă dacă bunicii lui vor fi bine. Părinții dau asigurări că totul va fi bine, doar că în scurt timp aceștia sună bunicii și le spun să nu iasă din casă, să-și facă provizii etc., din atitudine reieșind îngrijorarea. Ce au omis părinții a fost să se asigure că nu aude copilul lor conversația;
  • Un alt copil aude același mesaj de liniștire că totul este în regulă și când merg la cumpărăturile de sâmbătă observă că părinții pun mult mai multe lucruri în coșul de cumpărături și că toți ceilalți din hipermarket au coșurile pline. Pentru ambii copii a fost nevoie de o terță persoană ca să poată întreba din nou ce se întâmplă, întrucât au considerat că părinții le ascund adevărul.)

• Începeți cu o întrebare și continuați cu fapte. Atunci când copilul inițiază conversația, întrebați-l ce știe deja pentru a nu vă repeta și a nu-i da informații pe care nu le poate înțelege încă. Ulterior vorbiți cu el despre lucrurile pe care le cunoașteți deja, eventual căutați împreună informații pe site-urile oficiale. Astfel le veți da un exemplu pozitiv de căutare a informațiilor și descurajați dezinformarea în masă de pe canalele social media, inclusiv Youtube.

​

• Limitați expunerile la știri. Pentru o persoană cu anxietate, și în mod deosebit pentru copii, este dificil să se oprească din căutarea de noi informații care să le dea asigurări că totul este în regulă, doar că nimic nu pare să funcționeze pentru o perioadă mai lungă de timp și se întorc să verifice știrile, în tot acest timp anxietatea crescând la cote alarmante. Și atunci este sarcina părinților să limiteze accesul la știri. Dacă pentru ei este foarte important să fie informați, recomandăm să se retragă și să verifice scurt, pe telefon, știrile.

​

• Limitați cantitatea de informații împărtășite cu copiii dvs. Atunci când copiii vă întreabă direct despre viruși, germeni, boală, moarte etc., răspundeți cât mai clar și succint posibil. Dacă sunt informații pe care nu le dețineți încă, spuneți-le copiilor că vă veți informa și le veți răspunde cât mai curând. Filtrați informațiile funcție de vârsta și nivelul de înțelegere al copilului dvs. Dacă primiți întrebări legate de izolarea la domiciliu, este important să le spuneți copiilor că, în acest stadiu al pandemiei, experții consideră că acasă este cel mai sigur mediu unde putem fi. Uneori un astfel de mesaj poate fi suficient pentru liniștirea copiilor. În situația în care copilul dvs. ia medicamente pentru anxietate și constatați că acestea îl ajută mai puțin decât până la declanșarea acestei situații, atunci este indicat să-l contactați pe medicul lui psihiatru și să ajustați dozele în funcție de recomandarea acestuia.

​

• Creați o rutină flexibilă. Pentru mulți copii „a sta acasă” este perceput ca vacanță și asta conduce la schimbarea rutinelor. Multe școli au inițiat „cursuri și teme online” și asta-i ajută, și pe copii, și pe părinți, să petreacă mai mult timp cu preocupări educaționale și mai puțin cu preocupări legate de pandemie și de consecințele acesteia. Flexibilizați intervalul de trezire, dar păstrați obiceiul de a ne trezi dimineața. Școlile, Ministerul Educației, unele televiziuni, susțin diferite platforme online de a continua studiile de acasă. Recomandăm astfel ca în prima parte a zilei să aveți în vedere un program academic. În mod deosebit este valabil pentru elevii de clasa a VIII-a și a XII-a care se întreabă ce se va întâmpla cu Evaluarea Națională, respectiv Examenul de Bacalaureat. Mențineți, sau creați, o rutină a meselor împreună. Pentru mulți părinți a devenit posibil să stea acasă împreună cu copiii lor și le este mai ușor să aibă mai multe activități în comun: mese, gătit, puzzle, lego, table, rummy, șah, cărți de joc etc.

​

• Fiți atenți la semnele non-verbale ale anxietății. Pentru copiii mai mici este posibil să observați că au nevoie să stea mai mult în preajma dvs. și că vă urmăresc peste tot. Își întârzie ora de culcare și/sau vor să doarmă în pat cu dvs. Unii s-ar putea să devină mai agitați, irascibili, sau să plângă cu ușurință. Petreceți mai mult timp cu ei, îmbrățișați-i mai des, flexibilizați și, în același timp, mențineți rutinele de somn.

​

• Petreceți timp în activități plăcute și jocuri. Folosiți umorul. Este un lucru greu de făcut, însă este necesar în această perioadă. Creați jocuri de cuvinte, inventați cuvinte noi pentru obiectele din casă, poate că este timpul să reveniți la jocurile pe modelul Mim, Activity, Monopoly, Katan etc., rummy, table, șah, Găsește Comoara și orice altceva poate ajuta la petrecerea mai plăcută a timpului împreună. Aceste activități vor muta atenția copiilor dvs. de la subiectul ”fierbinte” al acestei perioade.

​

• În final este important să avem în vedere că și asta va trece. Considerăm că este important să le transmitem copiilor noștri că și aceasta este o experiență de viață și că vom avea cândva amintiri despre asta și vom putea povesti peste mulți ani cum a fost pentru noi atunci când a trebuit să stăm izolați în casă. Poate mai aveți bunici/străbunici care pot povesti despre iernile din trecut când erau izolați în case până veneau vecinii să le deszăpezească aleile și să le deblocheze ușile acoperite cu zăpadă, cum topeau zăpada ca să aibă apă, fântânile fiind înghețate ș.a.m.d. Concluzia este că și asta va trece.

Nu ești singur.