DESPRE ȘCOALA ONLINE... DIN NOU

NOI SOLUȚII LA VECHI PROVOCĂRI 

Nici nu a început bine anul școlar, nu am apucat să răsuflăm ușurați după ce ne-am adaptat la desfășurarea activităților față în față, cu respectarea măsurilor de siguranță sanitară și toate schimbările impuse de acestea, că varianta online revine în forță, întru-un număr din ce în ce mare de școli.
 
În timp ce unii părinți preferă învățarea de acasă, căci oferă o mai mare siguranță în ceea ce privește sănătatea copiilor, pentru alții situația pare imposibil de gestionat, mai ales în lipsa unui orizont de timp (când, pentru cât timp) și tot ceea ce își doresc este revenirea la normalitatea de la școală. Principalele dificultăți pe care aceștia le reclamă, asta în cazul fericit în care au acces acceptabil la tehnologie, sunt legate de experiențele limitate pe care școala online le oferă din punct de vedere cognitiv și social.
 
În momentul revenirii în on-line, părinții, copii și cadrele didactice știu mai mult decât anul trecut despre utilizarea tehnologiei și accesul la platformele de învățare, așa că următoarea provocarea este de a-i face și pe copiii să le acceseze și să o facă în mod eficient.
 
Primul pas este așadar să ne gândim la experiența din primăvara trecută, la părțile ei bune dar și la cele mai puțin plăcute. Este o oportunitate de a discuta despre ea în familie și de a identifica 1-2 aspecte care au funcționat. Pe baza lor vom putea să construim planul pentru următoarea perioadă. De exemplu, poate am descoperit că este în avantajul copilului, că îi crește implicarea atunci când activitățile la care participă sunt mai scurte decât cele 50 de minute obișnuite la clasă. Sau, poate că a ajutat felul în care a fost împărțit spațiul de lucru pentru cei doi copii. Identificarea experiențelor pozitive ajută nu doar în planificarea pentru următoarea perioadă, ci și la perspectiva/percepția  pe care o avem asupra unei situații: revenirea în online școlii nu va mai părea o experiență îngrijorătoare atât pentru dvs., cât și pentru copil, știind că existe și niște ancore pozitive de care vă puteți agăța. Iar tonul și atitudinea părinților pot contribui la transformarea școlii într-o experiență de succes pentru copil.
 
Desigur că sunt și probleme pe care nu le rezolva așa cum vi-ați dori, dar uneori puteți identifica mici lucruri pe care să încercați să le faceți diferit de data aceasta și astfel să aveți un inim sentiment de control asupra a ceea ce se întâmplă. Iar una dintre aceste mici schimbări ar putea fi aceea să vă reamintiți în mod constant că vă confruntați cu o situație neobișnuită în care vechile rutine nu mai pot funcționa la fel, că o zi de școală online are un alt ritm și structură față de programul ”normal dinainte”. Așadar, oricât v-ați dori să va reîntoarceți la vechile obiceiuri (cum ar fi ora de culcare a copiilor, timpul petrecut de ei pe device-uri, programul dvs. de muncă), nu irosiți prea multă energie învinovățindu-vă că nu le puteți respecta, ci mai degrabă încercați să stabiliți noi obiceiuri care să ia în considerare, pe cât posibil, nevoile (noi) tuturor membrilor familiei.
 
Așadar, după o experiență de activități online de aproximativ 4 luni, părinții menționează 3  mari categorii de dificultăți și îngrijorări în raport cu mediul virtual.

1. Una dintre acestea este legată de  capacitatea de concentrare copiilor în fața unui ecran pe parcursul orelor online. Dificultatea este cu atât mai mare cu cât vârsta copiilor este mai mică.

Fără a avea pretenția că veți putea rezolva în totalitate această problemă, există câteva strategii pe care le puteți folosi pentru a îmbunătăți abilitatea copilului de a fi atent:

• Stabiliți ce înseamnă ”să fii atent”: În primul rând, ne-ar ajuta să avem o imagine clară și așteptări realiste asupra a ceea ce înseamnă să fie atenți  care să fie ”traduse” în cerințe clare pentru copil: asculți ce spun cei care vorbesc, îl privești pe cel care vorbește, vorbești când îți vine rândul. Nu e neapărat necesar să îi cerem să stea nemișcat pe scaun fără să facă cel mai mic zgomot și să poate răspunde la orice întrebare.
• Organizați un spațiu clar, special destinat și adecvat învățării: Acest lucru poate reprezenta o provocare în sine, mai ales pentru familii în care atât copii, cât și părinții învață/lucrează de acasă, locuind într-un apartament obișnuit. Dar este important să găsim un astfel de spațiu, chiar pe hol sau un bucătărie, în care copilul să meargă când învață. Contează nu numai să fie ferit de alte surse de distragere a atenției (telefon sau televizor), dar mai ales să fie mereu în același mediu pe care copilul va ajunge să îl asocieze în timp cu faptul că, odată ajuns acolo, este momentul să se implice și să lucreze.
• Lăsați-l să se miște și să se foiască: Faptul că se mișcă nu înseamnă că și-a pierdut interesul, deși uneori poate fi adevărat. De multe ori însă mișcarea îl ajută pe copil să se concentreze mai bine (așa cum pe unii adulți îi ajută faptul că își iau notițe în timp ce ascultă sau citesc ceva). Dacă acesta este și cazul copilului dvs., încercat să îi așezați device-ul pe care îl folosește pe un teanc de cărți astfel încât să poată sta în picioare. Sau lăsați-l să țină în mână și să se joace cu un obiect care nu face zgomot (elastic, minge de burete).
• Găsiți un loc potrivit în care dvs. să stați în timp ce copilul participă la lecțiile online: Nu e ușor de găsit varianta potrivită pentru că, mai ales în cazul copiilor mici, ei au nevoie de ajutor pentru a se descurca cu tehnologia și cerințele învățătorilor. Pe de altă parte, dacă părintele stă prea aproape, devine mai degrabă o sursă de distragere a atenției și copilul se raportează la părinte în activitatea sa și nu la învățătoare. Nu puteți găsi răspunsul potrivit decât testând diverse variante pentru a o identifica pe cea mai potrivită: sunt copii care se concentrează mai bine atunci când părintele este aproape  (dar asta nu înseamnă să participați la ore împreună cu el, ci mai degrabă să faceți a altă activitate proprie alături de el), în timp ce alții se concentrează mai bine atunci când sunt singuri, iar părintele trece doar din când în când să verifice dacă se descurcă sau au nevoie de ajutor.
• Acordați-i copilului cât mai multe pauze în care să se miște: Sunt importante schimbările frecvente de ritm/tip de activități, cu atât mai mult când copilul stă în fața unui ecran. Poate să fie u simplu ridicat de pe scaun și întins sau o plimbare de câteva secunde în jurul mesei. Puteți face însă o activitate mai intensă, cum ar fi să sară de 3 ori într-un picior sau să facă 5 genuflexiuni după care să revină la activitate. Este bine ca variantele de mișcări să le stabiliți cu copilul și puteți face o listă din care el să aleagă ce mișcare face când are nevoie de pauză. Important este însă să anunțați în prealabil învățătoarea de acest lucru și să stabiliți cu ea un cod, un semn secret, prin care copilul să îi transmită că urmează să intre  într-o astfel de pauză.
• Exersați cu copilul, în prealabil, felul în care se vor desfășura activitățile on-line: Puteți face acest lucru inclusiv sub formă de joc, reușind astfel nu numai să îl pregătiți pentru școală, dar și să petreceți un timp de calitate, interactiv și distractiv, cu el. Exersați ascultarea celuilalt, lucrul independent, momentele de pauză - în felul acesta puteți identifica potențialele momente dificile pentru copilul dvs. asupra cărora să le preveniți și pe cadrele didactice.
• Nu îi certați și nu îi pedepsiți: Chiar dacă nu sunteți mulțumit de cum merg lucrurile, nu pedepsiți copilul pentru că nu reușește să stea concentrat și, mai ales, nu îl certați /criticați în fața colegilor. Oferiți-i timp să se obișnuiască, oferiți-i încurajări pentru efortul depus și micile progrese pe care le face. De asemenea, contează și propriul dvs. exemplu de concentrare constantă pe o activitate, departe de alte device-uri sau surse de distragere sau de orice alt comportament pe care v-ași dori să îl vedeți și la copil.
• Ține-ți legătura cu cadrele didactice, acum mai mult ca înainte: Oricâte nemulțumiri ați avea la adresa personalului didactic, gândiți-vă că o bună colaborare cu școala este de fapt în interesul copilului, deci și al dvs.

2.  Învățarea on-line aduce cu sine și reducerea oportunităților de interacțiuni sociale.

Într-adevăr, nu ar trebui să ne concentrăm doar pe funcțiile executive (atenție) pentru dezvoltarea cognitivă a copiilor, ci și pe starea lor de bine. Aceasta însă depinde în mare măsură de calitatea interacțiunilor sociale pe care le au. În plus, ele sunt cadrul în care copiii învață abilități necesare pe termen lung: inițierea și menținerea unei conversații, reglarea emoțiilor în situații dificile, formularea potrivită a unor cerințe, adaptarea la reguli și norme sociale. Cu puțină creativitate putem asigura și în mediul online contexte de învățare a acestor abilități:

• Planificați întâlniri de joacă pentru copii chiar dacă ele se desfășoară online În realitatea virtuală sunt mai ușor de desfășurat întâlnirile unul la unul decât cele cu un număr mai mare de participanți. Puteți planifica activități de pictură, gătit, dans sau tricotat pe care să le facă împreună cu un prieten. Fiecare părinte, pe rând, poate fi ”tutore” pentru un astfel de proiect săptămânal.
• Inițiați, în mod intenționat, conversații cu copilul - Deseori, prinși între sarcini concrete și îngrijorări mai mult sau mai puțin realiste (sau în controlul lor), părinții realizează că trec zile întregi în care funcționează ca și când ar fi pe regim de pilot automat, fără a gândi autentic sau a avea o conversație cu sens cu cineva. Cu atât mai puțin cu copilul. Dar a discuta/a împărtăși este una din principalele modalități prin care pot menține relațiile pozitive și funcționale. De aceea este important să lansați către copil diverse întrebări deschise, pe diverse subiecte. Astfel de momente sunt valoroase nu numai pentru relația cu el, dar reprezintă și o modalitate de a suplini reducerea contextelor sociale, prin modelarea inițierii și implicării în conversație și comunicare. Prin urmare punctați clar pentru copil semnalele sociale folosite: contact vizual, ascultare, felul în care vă exprimați potrivit o părere, chiar dacă ea este diferită. Valorificați orice context petrecut împreună cu copilul: o masă în familie, așteptatul la medic, mersul cu mașina.
• Folosiți conexiunile video atunci când vorbiți cineva și copilul este de față - Conexiunile video au avantajul de a-i permite copilului să ”citească” expresii emoționale (în acord cu tonul vocii) și să răspundă în concordanță cu acestea și cu semnalele sociale pe care celălalt le transmite. Din nou, este important să punctați, dacă este cazul,  ceea ce vede pe ecran: ”bunicul cască, probabil este obosit. Cred că e timpul să îi spunem noapte bună” sau ”prietenul tău e tare încruntat azi, e posibil să fie furios. Ai putea să-l întrebi ce s-a întâmplat”. Sunt lucruri pe care noi, adulții, le considerăm de la sine înțelese. Dar pentru un copil care nu a apucat să le observe și să le exerseze, devin obiective de învățare importante.
• Găsiți un colegi care să fie parteneri de învățare ai copilului - Agreați cu alți părinți stabilirea unor întâlniri în care copii să lucreze împreună la diferite discipline/teme de casă/proiecte. Fiecare părinte din grup își poate asuma, pe rând, responsabilitatea de a găzdui aceste întâlniri și de a-i sprijini pe copii în activitatea școlară. Sau, puteți face acest lucru în spațiu virtual, stabilind o întâlnire pe Zoom sau Skype, în care copii lucrează în același timp același exerciții la matematică sau aceleași cerințe de la lecția de geografie, de exemplu. Desigur că astfel de experiențe sunt departe de a fi cele ideale pe care ni le dorim pentru copiii noștri. Totuși ele reprezintă contexte în care pot fi exersate abilitățile sociale și colaborarea.
• Organizați seari de jocuri în familie - În lipsa activităților sportive organizate în echipă, momentele de jocuri în familie sunt contexte în care copii pot învăța spiritul de fairplay. Monopoly sau jocul de cărți este o ocazie la fel de bună ca și un antrenament de fotbal pentru a modela și exersa la/cu copiii respectarea regulilor, încurajarea coechipierilor, persistența în activitate (mai ales când pare că pierd), felicitarea câștigătorilor.
• Încurajați munca în echipă - Folosiți orice oportunitate de a lucra în echipă cu copilul la orice sarcină casnică, exersând astfel comunicarea, colaborarea și sprijinirea și încurajarea celorlalți, sărbătorirea succeselor obținute împreună. Puteți planifica proiecte care să utile și de interes pentru cei implicați: curățenie în dulapuri (mai degrabă de interes pentru părinți), pregătirea meniului și a mesei de cină, învățarea unui hobby de către întreaga familie (de exemplu, construirea de colivii pentru păsările din parc). 
• Oferiți feedback punctual - Atunci când observați la copil un deficit de abilități sociale, încercați să interveniți, desigur într-o manieră cât mai discretă și blândă. De exemplu, atunci când copilul vă întrerupe frecvent în timp ce vorbiți cu partenerul dvs., opriți-vă și explicați-i că e important să aștepte pentru a putea să acordați atenție cerinței lui și stabiliți împreună alte modalități (de exemplu, o atingere ușoară) prin care să vă semnaleze că dorește să vă spună ceva în timp ce dvs. participați la o altă conversație. Reluați apoi momentul respectiv oferind copilului posibilitatea de a exersa varianta potrivită de comportament pentru situațiile asemănătoare viitoare.

Prin urmare, avem de-a face cu numeroase provocări, mai vechi sau mai noi, dar, între timp am mai identificat și soluții de a le face față, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna cele ideale și nu se ridică la așteptările noastre sau la ce am fi putut face în ”realitatea reală”. Unele presupun inițiative care par că nu au nici o legătură cu școala online, dar vin în sprijinul acesteia și, implicit, al copilului. Altele le putem pune în practică doar împreună cu cadrele didactice și școala.

3. Iar comunicarea cu personalul didactic aste o altă dificultate menționată de părinți la categoria de îngrijorări (și mai mari decât de obicei) la reluarea activităților on-line.

Ajutați învățătorii și profesorii să se adapteze la realitatea virtuală pentru a o putea adapta apoi și folosi în acord cu nevoile copilului. Veți putea face acest lucru doar pornind de la premia că sunteți o echipă. Indiferent de forma sub care se va desfășura școala, este clar că acest an va fi diferit iar vechile obiceiuri vor fi adaptate sau înlocuite. Presiunea este enormă atât pe părinți cât și pe cadre didactice. De aceea, mai mult ca niciodată, este nevoie să:

• Fiți răbdător și înțelegător - Gândiți-vă că, așa cum dvs. sunteți pus în situația de a face față unor noi cerințe care se schimbă mereu, și cadrele didactice încearcă să-și dea seama din mers și să se adapteze la situații noi, în care trebuie să găsească un echilibru între diverse variabile în fața cărora nu au nici un control: realitățile de la clasă și reglementările instituționale care apar, provocărilor și resursele tehnologice și  nevoile elevilor, dar și ale familiilor din care provin.
• Citiți informațiile pe care le primiți de la școală - Verificați mesajele de la școală și încercați să le citiți cu atenție, de mai multe ori, mai ales atunci când vă simțiți copleșiți de multitudinea și complexitatea informațiilor. Puteți chiar să vă oferiți să ajutați cadrele didactice menținând comunicarea între părinți, structurând și sintetizând informația pentru ei. Ar fi un sprijin extrem de util pe care ați putea să îl acordați școlii. Nu uitați pe termen lung este un efort pe care îl depuneți în beneficiul copilului dvs., și nu în ultimul rând, și al dvs. personal căci veți înțelege mult mai bine care sunt așteptările școlii de la părinți. Și de multe ori, veți descoperi astfel că școala nu se așteaptă să fiți un cadru didactic care predă o lecție, ci mai degrabă să ușurați trecerea și implicarea copilului în activitățile online.
• Informați cadrele didactice când ceva nu funcționează pentru copil - Este posibil ca  uneori, în acest context caracterizat prin schimbare și noutate, anumite aspecte să fie trecute cu vederea. Comunicarea deschisă este importantă și are efecte benefice pentru copil, atâta timp cât se face în termeni  de rezolvare de probleme și nu de învinovățiri reciproce sau pasare de responsabilități. Pentru această, ajută să porniți de la premisa că fiecare parte are cele mai bune intenții și își dorește să facă lucrurile cât se poate de bine, că obiectivul este să fiți de ajutor și nu un factor suplimentar de stres. Cadrele didactice resimt de multe ori frustrările părinților ca un atac la adresa lor, ca o desconsiderare a efortului sau profesionalismului lor. Amintiți-vă că multe dintre schimbările sau hotărârile care se instituie în aceasta perioadă nu sunt în controlul lor. Încercați să fiți pozitiv în comunicare, formulând problemele începând însă cu ceea ce funcționează. Astfel, în loc să îi reproșați profesorului că nu se vede pe ecran în timpul activităților online, puneți accent pe cât de mult se bucură copilul atunci când îi vede fața.
• Informați cadrele didactice și asupra aspectelor care funcționează - În condițiile în care activitățile și interacțiunea cu copii se desfășoară în context online, pentru cadrele didactice este mult mai dificil să observe ceea ce funcționează și are un efect pozitiv asupra copiilor, astfel încât să poată valorifica și replica succesul obținut. Ca să nu mai vorbim de impactul pe care un feedback pozitiv îl are în plan emoțional.

Un factor care poate veni în ajutorul comunicării este dacă stabiliți în prealabil sub ce formă se va desfășura, astfel încât să fie eficientă și în acord cu nevoile celor între care are loc (părinte și cadru didactic): sunt persoane care preferă mail-uri scurte în timp ce alții preferă o conversație telefonică sau mesaje pe Whatsapp; sunt persoane care preferă să răspundă instant la mesaje, în timp ce altele au alocat un anumit interval al zilei dedicat strict acestei activități. Important este să găsiți împreună ritmul potrivit.
Un potențial beneficiu al comunicării cu școala poate să apară dacă îl cooptați și pe copil în acest proces, valorificând acest moment și din punct de vedere al timpului de calitate pe care îl petreceți cu el. Puteți să aveți un moment creativ, interactiv și amuzant realizând împreună un afiș sau o scrisoare pentru învățătoare în care îi transmiteți ce funcționează și care sunt dificultățile întâmpinate pe parcursul activităților online. Este o ocazie perfectă de a modela la copil spiritul de echipă și de colaborare cu școala, dar mai ales o atitudine pozitivă în comunicare, focalizată pe rezolvarea problemei. Iar un astfel de semnal venit de la copii contează enorm pentru majoritatea cadrelor didactice și le încurajează să se străduiască în continuare să-și îndeplinească cât mai bine responsabilitățile, multiple și în continuă schimbare.
Este adevărat că experiența școlii virtuale poate fi de multe ori copleșitoare, dar nu uitați că, din punct de vedere biologic, ființa umană este înzestrată cu capacitatea de a se adapta, cu atât mai mult copiii dispun de resurse, adeseori nebănuite de adulți, de adaptare și reziliență în situații dificile.
 
Psih. Geta Costescu
 
BIBLIOGRAFIE
 

• Allen Kimberly, Family coaching: An emerging family science field, Family Relations (2014)
• Rosalind Wiseman, Douglas Fisher, Nancy Frey, John Hattie, The Distance Learning Playbook for Parents, Corwin Press INC. (2012)
• https://kaleidoscopefamilytherapy.com/